À la fin de la Seconde Guerre mondiale, bien que la GrandeBretagne ait été parmi les gagnants du conflit, le nombre desmorts pouvait sérieusement affecter la possibilité de restructuration économique du pays. Pour faire face à ce manque de travailleurs et stimuler l’arrivée de main-d’œuvre étrangère en 1948, le Premier ministre britannique Clement Attlee, promulgue une loi – British Nationality Act – qui permet aux résidents de la colonie d’avoir une citoyenneté britannique. Cette mesure provoque un important flux important d’immigrants, en particulier dans la colonie des Caraïbes, colonie qui a envoyé sur le front, pendant la guerre, la plupart des gens. La première manifestation de ce phénomène qui attire l’attention est l’apparition du navire Empire Windrush, le 22 juin 1948. Une fois avec l’arrivée de ces nouveaux citoyens, de nouveaux problèmes font surface: les immigrés sont victimes de discrimination, en particulier en ce qui concerne la possibilité de trouver une maison ou un emploi, qui, normalement, ne respecte ni les attentes, ni les capacités des migrants. L’insatisfaction de cette catégorie se développe, le Parlement approuve des lois contre la discrimination, mais, en même temps, les meilleurs sites des sus-laws attribuent plus de force à la sécurité d’alimentation, ce qui a permis d’arrêter des suspects uniquement en fonction de la couleur de la peau. L’attitude du parlemenent contre la discrimination ne passe pas innaperçue: en Angleterre, se manifeste une série de rebellions conduites par les immigrants. Les révoltes sont répétées avec une constante fréquence, dans une période de temps qui prend plusieurs années jusqu’àl’apogée qui a eu lieu à Brixton. Après l’émeute, les sus-laws sont abolies et, en 1987, commence la lutte pour le progrès sur le chemin de la victoire des droits des immigrés, car l’élu est le premier député du parlement en provenance des Caraïbes. Après les années ’90, les conditions des peuples immigrés en Angleterre se sont améliorées, même si les statistiques prouvent encore une discrimination sur le marché du travail. Cette situation défavorable a permis de créer un microcosme dans lequel les immigrés mélangent leurs culture et coutumes avec les traditions anglaises et, en particulier, avec les traditions des autres groupes d’immigrants.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, chiar dacă Anglia a fost printre câştigătorii conflictului, numărul morţilor afecta grav posibilitatea de restructurare economică a ţării. Pentru a face faţa acestei lipse de muncitori şi a stimula sosirea forţei de muncă străină, în 1948, primul ministru britanic, Clement Attlee, promulgă o lege – British Nationality Act-ul– care permite şi locuitorilor coloniei să aibă cetăţenie britanică. Această măsură provoacă un mare flux de imigranţi, mai ales din Caraibe, colonie care trimis în timpul războiului cei mai mulţi oameni pe front. Prima manifestare a acestui fenomen care atrage atenţia opiniei public este ajungerea corabiei Empire Windrush, pe 22 iunie 1948. Odată cu sosirea acestor noi cetăţeni, ies la suprafaţă noi probleme: imigranţii sunt discriminaţi mai ales în ceea ce priveşte găsitul locuinţei sau al locului de muncă, care de obicei nu respectă nici aşteptările nici capacităţile migranţilor. Nemulţumirea acestei categorii creşte, astfel parlamentul aprobă unele legi împotriva discriminării, dar, în acelaşi timp, prin sus laws-urile atribuie mai multă putere forţei de securitate, care are voie de a opri suspecţii doar pe baza culorii pielii. Atitudinea parlamentului faţă de discriminare nu trece neobservată: în Anglia începe o serie de revolte conduse de către imigranţi. Rebeliunile se repetă cu o anumită frecvenţă într-o periodă de timp care durează mulţi ani, până ce în 1981 se atinge apogeul la Brixton. După această revoltă, sus laws-urile sunt abolite şi, în 1987, lupta înaintează pe drumul câştigării drepturilor din partea imigranţilor, pentru că este ales primul deputat al parlamentului care provine din Caraibe.După anii 90, condiţiile popoarelor imigrante în Anglia s-au îmbunătăţit, chiar dacă statisticile dovedesc în continuare o discriminare pe piaţa muncii. Această situaţie nefavorabilă, mai degrabă decât o integrare, a permis să se creeze un microcosmos în care imigranţii şi-au amestecat cultura şi obiceiurile cu tradiţiile engleze, dar mai ales cu tradiţiile celorlalte grupuri de imigranţi.