Introducere. Schizofrenia, prin evoluția cronică a bolii, acutizările frecvente, dar şi dificultățile de ordin familial, social, induce internări frecvente a pacienţilor, pe unii dintre ei chiar pentru perioade lungi de timp, ceea ce duce la apariția fenomenului de hospitalism. Scopul lucrării. Determinarea factorilor ce au condus la apariția hospitalismului la pacienţi cu schizofrenie, evaluarea gradului de autonomie a bolnavilor şi elaborarea recomandărilor pentru dezinstituţionalizarea acestor persoane. Material şi metode. Au fost examinați 50 de bolnavi cu schizofrenie din Spitalul Clinic de Psihiatrie, prin intermediul chestionarului de evaluare a nivelului de dependență față de îngrijitor/sindromul de hospitalism a beneficiarilor din instituțiile de psihiatrie. Rezultate. În dependenţă de gradul de autonomie 15,8% dintre respondenți au prezentat autonomie completă, fiind pregătiţi pentru o viaţă independentă în comunitate. 81,6% au avut nevoie de un suport ocazional de câteva ori pe lună prin diferite iniţieri în deprinderi de viaţă, iar 2,6% din bolnavi au necesitat de un suport specializat frecvent mai multe ori pe săptămână în diferite domenii a vieţii. Concluzii. (1) Cele mai frecvente cauze a internării pe termen lung a pacienților au fost neînțelegerile în familie, abuzul asupra subiecţilor, dificultăţile financiare, abandonul de către rude, singurătatea şi lipsa suportului emoţional. (2) Majoritatea pacienților au nevoie doar de suport ocazional, şi pot fi încadrați în comunitate. Aceştia necesită încurajarea urmării tratamentului de susținere, includerea în diverse activități de reabilitare şi psihoterapie.

Introduction. Schizophrenia, by the chronic evolution of the disease, frequent exacerbations, family, social difficulties, induces frequent hospitalizations of patients, some of them for extended periods of time, which leads to appearance of the hospitalism. Objective of the study. Determination of factors that have led to hospitalism in patients with schizophrenia, evaluation the degree of the autonomy, and the development of recommendations for the deinstitutionalization of these people. Material and methods. Fifty patients with schizophrenia from Clinical Hospital of Psychiatry were examined via the Questionnaire of assessment of the level of dependence on the caregiver/ hospitalism syndrome of beneficiaries from psychiatric institutions. Results. Depending on the degree of autonomy 15.8% of respondents showed complete autonomy, being prepared for an independent life in the community. 81.6% needed occasionally support a few times per month through various atonements in life skills, and 2.6% of patients required a specialized support several times per week in different areas of life. Conclusions. (1) The most common causes of long-term hospitalization of patients were misunderstandings in the family, subjects abuse, financial difficulties, abandonment by relatives, loneliness and lack of emotional support. (2) Most patients need only occasional support, and can be employed in the community. They need encouragement of following the supportive therapy, inclusion in various rehabilitation activities and psychotherapy.