O tendință contemporană în restaurarea cărților vechi: minima intervenție
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
491 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-22 14:33
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
025.85 (10)
Biblioteconomie (690)
SM ISO690:2012
ARDELEAN, Elena. O tendință contemporană în restaurarea cărților vechi: minima intervenție. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 13, 27-28 mai 2021, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2021, Ediția 13, p. 76. ISBN 978-9975-84-140-5. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.4965854
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 13, 2021
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
13, Chișinău, Moldova, 27-28 mai 2021

O tendință contemporană în restaurarea cărților vechi: minima intervenție

DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.4965854
CZU: 025.85

Pag. 76-76

Ardelean Elena
 
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
 
 
Disponibil în IBN: 28 iulie 2021


Rezumat

Conservarea și restaurarea cărților vechi constituie un domeniu deosebit de complex și aflat într-o continuă evoluție. Preocuparea pentru păstrarea cât mai îndelungată a cărților a parcurs etape empirice îndelungate până la forma elaborată şi susţinută tehnologic şi ştiinţific din zilele noastre. Una dintre tendințele susținute și acceptate de majoritatea specialiștilor o constituie minima intervenție în procesul de conservare și restaurare a cărților vechi, cu scopul de a păstra nealterate particularitățile morfologice ale acestora. Intervenţia de conservare-restaurare trebuie să se rezume la strictul necesar, trebuind să stopeze procesele de degradare şi să redea obiectului semnificaţia de odinioară, păstrând însă nemodificată structura originală a acestuia. Una dintre situațiile frecvent întâlnite este aceea a intervenției pe bloc de carte nedesfăcut, această situație impunându-se atunci când cusătura și coperta sunt originale și bine păstrate.Un alt aspect este cel al albirii hârtiei îmbătrânite sau a eliminării diferitelor pete de pe suportul papetar. Deși în urmă cu câțiva ani exista practica albirii, procedeu agresiv și cu efecte asupra proprietăților de rezistență ale hârtiei, în ultima vreme există tendința de a se păstra aspectul artefactului, modificările cromatice sau petele de pe hârtie fiind considerate consecințe ale trecerii obiectului prin istorie. Acesta este rezultatul unei mai bune înțelegeri a implicațiilor științifice din spatele albirii și a altor tratamente de „curățare” și a daunelor pe care acestea le pot provoca. În prezent, asistăm la o nouă abordare a intervențiilor de conservare restaurare, însă utilizarea teoriei contemporane a conservării și restaurării ca reper nu înseamnă o schimbare generală a modului în care a avut loc până acum procesul de conservare-restaurare, ci doar raportarea tuturor acțiunilor întreprinse la scopul final al acestor acțiuni, care este păstrarea integrității fizice și a semnificației culturale a unui obiect în vederea transmiterii acestuia generațiilor viitoare.