Introducere. Bioetica devine un ghid de conștiință pentru cercetările biomedicale, se transformă în priză a conștiinței privind drepturile celui implicat în activitatea de cercetare. Problema centrală şi actuală a bioeticii este aceea de a găsi un echilibru între tehnologie şi medicina tradițională, în scopul susținerii confortului interuman caracteristic actului medical. Scopul lucrării. Evidențierea faptului că bioetica poate contribui din plin la formarea modelului de competență știintifică biomedicală, la responsabilizarea medicului-cercetător în activitatea sa. Material şi metode. Publicaţii ştiinţifice de medicină teoretică, de filosofie a științei, de bioetică, de sociologie. În acest studiu s-a aplicat metoda analitică, structuralistă, etică, bioetică, istorico-medicală. Rezultate. Bioetica aprofundează dimensiunea umană a activității științifice. Dezvoltarea biomedicinei este inevitabilă, însă implementarea în practică a rezultatelor obţinute trebuie să fie evaluate în mod competent, în acord cu prevederile bioeticii. Responsabilitatea morală obligă cercetătorul să realizeze în activitatea sa tot ceea ce este just, corect şi echitabil, impune la reflecţii bioetice şi juridice, în scopul de a oferi un sens uman şi a le face utile acestuia. Prevenirea iresponsabilității morale, dar și juridice pentru actul medical trebuie să se producă prin respectarea parametrilor deontologici dintre care pot fi evidenţiaţi: competenţa profesională, conştiinciozitatea faţă de actul medical, prudenţa profesională, profesiunea de credinţă și respectarea conștientă a principiilor și imperativelor bioeticii. Concluzii. Bioetica caută răspuns la problemele generate de rezultatele contradictorii ale progresului științei și tehnologiilor biomedicale. Responsabilitatea morală este strâns legată de datoriile și obligațiile fiecărui specialist ce activează în domeniul biomedical și impune un anumit comportament echilibrat și precaut în orice acțiune.

Introduction. Bioethics is a guide of conscience for biomedical research; it turns into the socket on the rights of conscience involved in research. The central and actual problem of bioethics is in order to support interpersonal comfort characteristic of medical care. Objective of the study. To highlight the fact that bioethics can contribute greatly to the formation of scientific biomedical model, and to empower the doctor in his activity. Material and methods. There were used the scientific publications of theoretical medicine, philosophy of science, bioethics, sociology. In this study was applied the analytical, structuralistical, ethical, bioethical, historico-medical methods etc. Results. The bioethics deepens the human dimension of scientific activity. The development of biomedicine is inevitable, but the practical implementation of the results must be competently assessed, in accordance with the provisions of bioethics. Moral responsibility requires the researcher to achieve in his work all that is just, fair and equitable. Preventing the moral irresponsibility, but also the legal in the medical act should occur by observing the deontological parameters of which can be distinguished: professional competence, conscientiousness towards the medical act, professional prudence, and conscious profession of faith and respect for the principles and imperatives of bioethics. Conclusions. Bioethics seeks an answer to problems caused by the conflicting results of the progress of science and biomedical technologies. Moral responsibility is closely related to the duties and obligations of each specialist working in biomedical field and forcing the balanced and cautious behavior in any action.