Victor Crăsescu (Ştefan Basarabeanu), în schiţele şi nuvelele sale a abordat tematica anticlericală, tratând cu insistenţă viaţa seminarelor basarabene. Scriitorul a cunoscut îndeaproape (ca elev) atmosfera sufocantă de la seminarul teologic din Chişinău. Seminariştii erau copiii diaconilor şi preoţilor. Învăţătura consta din „tocirea” textelor din Biblie, Evanghelie şi a limbilor clasice. Metoda de predare era simplă: învăţarea pe de rost a textelor, în caz contrar, li se aplica pedeapsa corporală. „Pedagogii seminarelor, scria autorul, se arătau mari pricepuţi la darea pedepselor. Această apucătură pedagogică, împrumutată poate de la sfinţii iezuiţi, costa pe fiecare an câte vre-un suflet–două”. Povestirile Fugarul de la seminar, Examenul, Isaia Trandafir–Clasicul, Părintele Baltag, Botezul sunt modele de satiră anticlericale alcătuind astfel pagini antologice în literatura noastră. Victor Crăsescu apelează la mijloace caustice ale satirei, stigmatizează tagma bisericească, demonstrând-o ca ignorantă, brutală şi subliniind faptul că mediul sufocant nu ucide demnitatea seminariştilor, ci trezeşte dorinţa enormă, în sufletul lor de a pune rezistenţă regimului. Astfel, unii elevi citeau literatură interzisă, pozitivistă şi realistă. „În seminar nu puteai afla alte cărţi decât vieţile sfinţilor şi broşuri în care se scria împotriva realismului, materialismului şi în general a tuturor ştiinţelor; din jurnale puteai găsi numai Viedomostiul Eparhiei, şi Curierul duhovnicesc [1]. Iată toate cărţile...” [2]. Tinerii culţi luptau pentru limitarea obiectelor de teologie şi năzuiau să părăsească Seminarul pentru a continua studiile la Universitate. Scriitorul introduce în literatura română o ambianţă specifică, năzuinţe noi şi personaje de o factură nouă. Astfel, apare un erou care se răzvrăteşte împotriva cunoaşterii dogmatice cât şi împotriva disciplinei neumane şi neconsimţite din Seminar. Şi Gobjilă din Fugarul de la seminar, şi Ion Butuc din Hotărârea lui Ion Butuc şi a bogoslovilor sunt adolescenţi temerari, care îndrăznesc să se opună unei cariere ce nu le aparţine şi încearcă să protesteze afirmându-şi deschis şi direct părerea despre unele practici necinstite sau neumane folosite de superiorii Seminarului. Povestitorul pătrunde în firea eroilor, vădind o cunoaştere adâncă a psihologiei adolescentului din acel veac. Importante prin conţinutul lor, prin realismul descrierilor, prin sinceritatea cu care sunt zugrăvite, aceste scrieri reflectă realitatea crudă a epocii respective.