În cauza Belasin împotriva României, Curtea a reamintit că dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Astfel, trebuie avut în vedere principiul securităţii raporturilor juridice conform căruia soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu nu mai poate fi pusă în discuţie. Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă. Până în anul 2003, legislaţia României permitea desfiinţarea unor hotărâri definitive şi irevocabile prin căi extraordinare de atac. Potrivit jurisprudenţei Curţii, admiterea unei căi extraordinare de atac care rejudecă o hotărâre judecătorească definitivă printr-o procedură de supervizare este considerată drept încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Roşca c. Republica Moldova). Cu toate acestea, principiul securităţii juridice nu este unul absolut. În cauza Lungoci c. României, de exemplu, Curtea a considerat că accesul la justiţie, dar numai pentru a se declara acţiunea inadmisibilă prin efectul legii, nu respectă imperativele art. 6 alin. 1 din Convenţie. Opinia separată a judecătorului Rozakis în cauza Brumărescu c. României care ridică problema necesităţii distincţiei între dreptul la justiţie şi dreptul la acces la instanţă este, cu singuranţă, un punct de pornire în discuţia privind principiul securităţii raporturilor juridice în practica CEDO.