Mononucleoza infecţioasă (MI) este o maladie infecţioasă acută, caracterizată prin febră, adenopatie, amigdalită, hepatosplenomegalie şi tablou hematologic caracteristic. Stabilirea diagnosticului de primoinfecţie cu EBV (MI) impune un sir de investigaţii, inclusiv serologice [1,2, 3, 4]. În studiu au fost incluşi 59 copii în vîrsta până la 3 ani, inclusiv 4 copii pînă la 1 an; băieţei – 44 (74,6%), fetiţe – 15 (25,4%). La internare starea pacienţilor era medie în 45 (76,3%) cazuri, gravă – în 14 (23,7%). Debutul bolii a fost acut la 83% pacienţi, cu febra - la 98,3%, dureri în gât - la 79,7%, respiraţia nazală îngreuiată - la 76,3%, secreţii nazale seroase – la 20,3%, dureri abdominale - la 20,3%, vome unice - la 3,4%. Amigdalita purulentă s-a constatat la 79,7% copii, limfadenopatia generalizată - la 100%, hepatomegalia– la 95,0%, splenomegalia – la 64,4%. Manifestările hematologice s-au caracterizat prin: anemie - la 32,2% bolnavi, leucocitoza - la 32,2%, limfocitoză şi monocitoză - la 69,5% din pacienţi. În 62,7% cazuri au fost vizualizate limfocite atipice. Hipertransaminazemie moderată (ALAT, ASAT) au fost determinate la 13 (22%) bolnavi. Diagnosticul mononucleozei infecţioase cu virusul Epstein-Barr a fost stabilit în baza datelor clinico-epidemiologice, hematologice şi serologice specifice (ELISA) la marcherii specifici infecţiei cu EBV. Maladia a decurs în formă medie la 50 (84,7%) pacienţi, gravă – la 9 (15,3%). Toţi copiii au beneficiat de tratament patogenetic şi sindromal: antibiotice, antipiretice, antihistaminice, diuretice, hepatoprotectoare, glucocorticosteroizi, vitamine. Evoluţia bolii la toţi pacienţii a fost benignă. Maladia a evoluat fără complicaţii în toate cazurile. În catamneză (la 1, 3 şi 6 luni după externare) au fost examinaţi 22 (37,2%) convalescenţi.