Refacerea integrităţii fizico-structurale a obiectelor de patrimoniu mobil, aflate în stadii diferite de deteriorare-degradare necesită o atenţie deosebită, precum si respectarea unor principii fundamentale de restaurare. Studiul de faţă descrie câteva experimente, prin care s-a testat compatibilitatea si reversibilitatea a două grunduri acrilice în intervenţia de completare a lacunelor superficiale şi profunde, de pe suprafeţele poleite şi pictate. Pentru experimentele realizate s-au utilizat probe de lemn vechi, poleit cu aur. Aceste probe prezentau lacune atât la nivelul foiţei metalice, cât şi la nivelul stratului de preparaţie, până la suportul de lemn. Modalitatea de tratare a lacunelor a diferit în funcţie de natura materialelor compoziţionale şi de gradul de deteriorare a probelor. Grundurile originale şi cele acrilice aplicate, au fost analizate la OM şi SEM-EDX.