Cercetările din ultimii 50 de ani ai secolului nostru au pus la punct o structură bine organizată a fundamentelor teoretice privind comunicarea, iar preocupările în acest domeniu continuă să producă rezultate remarcabile, fiind departe de a se considera încheiate. În cercetările curente, definirea comunicării rămîne a fi în continuare un câmp vast de cercetare şi dezbateri controversate pentru specialiştii din diverse domenii, subliniază Abric J. [1]. În concepţia lui Şoitu L. comunicarea umană în general înseamnă ştiinţa de a folosi mijloacele de exprimare (cuvinte, gesturi, tehnici) şi abilitatea de a primi, descifra si valorifica răspunsul (feed-back-ul), iar emiterea mesajului necesită voinţa şi capacitatea de a orienta mesajul spre celălalt cu înţelegerea nevoii acestuia; cercetarea înţelegerii şi nevoia de a se face înţeles [5]. Comunicarea în cuplu este comunicare specifică, încărcată emoțional, ceea ce o face mult mai plăcută, mai intensă, mai deschisă, dar totodată mai dificilă, luînd în considerație așteptările față de partener cît și investițiile personale în această comunicare. În comunicarea de cuplu, care este una mai intimă, se produce o contopire a personalităților celor doi și adesea se încalcă hotarele individuale ale partenerilor. În acest context, H. H.Wolf consideră că respectul pentru identitatea proprie trebuie să ducă la respect pentru identitatea şi nevoile partenerului şi ale celorlalţi, frînînd pornirile cu caracter distructiv sau impulsurile nepermise. O identitate bine conturată favorizează o interacţiune sănătoasă în cuplu, contribuind la rezolvarea situaţiilor de criză apărute în cadrul relaţiilor umane în general şi a celor familiale în special. În foarte multe cazuri, cel mai mare obstacol în calea crearii unei relatii de succes, deschise şi satisfacatoare este gelozia. Gelozia este un sentiment pur uman, o inventie culturala specifica omului. Gelozia exista în toate culturile şi religiile planetei. De regula, mai mult de sase persoane din zece recunosc ca, într-un fel sau altul, sunt roase de morbul geloziei. Se recunoaste de asemenea ca exista o gelozie normala, adica o teama ca am putea pierde fiinta iubita care s-ar îndragosti de altcineva şi o gelozie “patologica”, un mod de a trai în permanenţa sentimentul ca eşti înşelat, că partenerul îţi este infidel [3]. Marcata de rivalitate şi de ambivalenta (cuplul ura-iubire, convingereîndoiala, atractie-respingere) gelozia se poate manifesta prin comportamente diverse, mergând de la simpla ruminare sau repetare a unor idei de razbunare pâna la acte de agresivitate, de o intensitate greu de închipuit. Trairea geloasa implica atât o intensa frustrare şi invidierea rivalului cât şi ranirea amorului propriu [7]. Florin Tudose spune că chiar daca relaţia are defectele sale, endorfina produsa de caldura, încrederea, stabilitatea, prietenia şi afecţiunea din interiorul cuplului îi ţine pe parteneri într-o strânsa legatura. Cu cât un cuplu are o vechime mai mare, cu atât sansele de a ramâne împreuna cresc. Iar caracteristica de a avea încredere în partener se dobândeşte prin învăţare [6]. După G. Ghebrea [3], factorii ce favorizează încrederea în partener în cuplu sunt: • Interacţiunea în cadrul cuplului • Abilitatea relaţională. Factori ce predispun la încredere scăzută în partener în cuplu • Nivel scăzut de încredere în propriile forţe • Relaţii tensionate cu familiile de origine • Primii doi ani de căsnicie constituie o perioadă de risc • Recăsătoririle • Standardul economic • Gelozia • Adulterul • Distribuţia inechitabilă a responsabilităţilor în gospodărie.