Poluarea atmosferei are proporții tot mai mari în ultimele decenii, iar măsurile ce se iau de autoritățile din statele puternic industrializate sunt ineficiente și mai mult declarative. Totodată crește semnificativ concentrația oamenilor în spații limitate, dictate de interesele măriei sale ”profitului” și care duc la apariția multor îmbolnăviri profesionale, tratamentul cărora este deficil și care duce în final la scăderea semnificativă a capacităților de muncă și a speranței de viață. Practic nu se face nimic pentru a măsura efectul negativ asupra sănătășii oamenilor și a plantelor a combinatului siderurgic de la Rîbnița în R.Moldova. Problema menţinerii stării calitative a sănătăţii la oamenii sănătoşi în diferite faze ale ontogenezei prezintă un interes sporit în rândul medicilor, biologilor, sociologilor. Această temă este una centrală și pentru catedra de Medicină preventivă şi ecologie de la ULIM. Acest interes este dictat pentru că astăzi tot mai mult se vehiculează noţiunea de starea a treia, sau starea premorbidă când omul încă nu este bolnav, dar nici nu este sănătos. Unii din indicii de diagnosticare acestei stări sunt oboseala cronică, nervozitatea şi iritarea, somnul dereglat. Această stare reduce capacităţile vitale ale omului, apare anxietatea, depresia, tensiunea psihică şi fiziologică care duc la îngreunarea situaţiei şi nu permite mobilizarea efectivă a sistemelor de adaptare. Mediul aerian ce este în casele noastre, la întreprinderi agravează starea omului şi măreşte numărul celor cu starea a treia. Multiple idei de păstrare a sănătăţii oamenilor continue să prezinte interes în societate şi sunt actuale din simplu motiv că numărul bolnavilor creşte din an în an (după datele OMS, 2010), iar calitatea sănătăţii scade. Acest fenomen are loc în condiţii când medicina a obţinut unele rezultate remarcabile în tratamentul unor boli. Acest paradox între creşterea numărului bolnavilor şi succesele medicinei actuale explică creşterea vertiginoasă a numărului de diferite şcoli şi curente care se apucă de rezolvarea problemelor ce stau în faţa societăţii. Componenţa aerului atmosferic poate fi împărţită în două categorii: 1. Componentele principale care contituie circa 99,99%. Ele sunt în aerul umed: a) azot - 74,08%; b) oxigen circa - 22,64%; c) aburi de apă - 1,97%; argon 1,26%; bioxid de carbon – 0,047%; 2. Microcomponentele care constituie 0,01% sunt următoare: Ne, He, Kr, Xe, O3, CH4, CO, N2O, NOX, NH3, SO2, H2S. Pe lângă acestea gaze în aer sunt prezente macro şi micro particule solide sau lichide mai numite aerosol formate din praf, fum, ceaţă, viruşi, microbi, polen, spori.Totuşi ce prezintă aerul „bun”? Aerul „bun” natural este în realitate un amestec de gaze şi aburi de apă în care sunt prezenţi aeroionii simpli, clastere, aeroionii a diferitor săruri şi în care practic lipsesc bacterii şi viruşii. Totodată trebuie să subliniem că aerul „bun” este un sistem comlicat şi foarte dinamic, care depinde mult de diferiţi factori naturali cu care aerul întră în contact. Reiesă că de fapt aerul „bun” este nu atât o stare cu anumite componente şi caracteristici ci de fapt este un proces complicat cu anumite calităţi fizico-chimice, fizico-biologice şi chimico-biologice. Necesitatea CONSTRUCŢIEI ŞI FOLOSIRII A CLIMACAMERELOR a apărut în urma unor dificultăţi pentru om de a se deplasa în zonele cu clima deosebită, cu temperaturi specifice, cu aer specific. Şi atunci a apărut idea dacă omul nu poate să se deplaseze la clima neobişnuită atunci deplasăm clima în camere speciale spre om. Construcţia unei camere cu anumiţi parametri deseori prezintă o problemă inginerească grea, dar realizabilă. Un salon izolat pentru pacienţi în care pot fi modificaţi diferiţi parametri naturali cum de exemplu presiunea aerului, umeditatea, temperatura, concentraţia parţială a diferitor gaze etc. Aşa dar a apărut o posibilitate nouă, principial nouă, de a influienţa asupra organismului nu prin metode tradiţional folosite de medicina oficială utilizând medicamente pentru a modifica unele funcţii în organism, iar când modificările nu sunt suficiente a apela la busturiu îndreptând „neajunsurile” organismului. Câte lucruri măreţe poţi obţine doar prin modificarea unor parametri fizici ai atmosferei ce îl înconjoară pe om. Totaici trebuie să mai adăugăm că necesitatea modificării parametrilor atmosferici în salon este dictată nu numai de interesele pacientului ci şi a medicului care deseori se face jertvă a infecţiilor ce predomină în spital şi alergizează organismul lui din cauza concentraţiei ridicate a diferitor substanţe medicale cu care este îmbibat aerul spitalelor. De fapt despre această gravă problemă rareori se vorbeşte în public, ba mai mult, oficialii deseori nici nu doresc să se gândească la această problemă.