Particularitățile erorilor medicale în Republica Moldova
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
329 7
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-04 08:53
SM ISO690:2012
MECINEANU, Andrei. Particularitățile erorilor medicale în Republica Moldova. In: International Conference of Young Researchers , 11 noiembrie 2011, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2011, Ediția 9, p. 24. ISBN 978-9975-4224-7-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 9, 2011
Conferința "International Conference of Young Researchers "
Chişinău, Moldova, 11 noiembrie 2011

Particularitățile erorilor medicale în Republica Moldova


Pag. 24-24

Mecineanu Andrei
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 18 mai 2021


Rezumat

În Republica Moldova 59,2% de medici au comis greșeli medicale conform estimărilor colegilor de breaslă. Medicii percep greșeala medicală ca fiind greșeală de diagnostic (24,8%±2,2%) și/sau greșeală de tratament (28,5%±2,3%), iar 20,5%±2,1% nu cunosc ce reprezintă greșeala medicală. Cele mai frecvente cauze în opinia medicilor care generează greșeli medicale sunt reprezentate de lipsa cunoștințelor și competențelor profesionale (43,7%±2,6%), atitudinea profesională neadecvată (30,1%±2,4%), insuficiența infrastructurii de sănătate (27,2%±2,3%). Studiul cazurilor de expertiză medico-legală în comisie privind calitatea asistenței medicale pentru perioada 2006-2010 a identificat următoarele specialități medicale ca fiind specialități cu „risc crescut”: obstetricaginecologia (28,6%±2,8%), chirurgia (22,9%±2,6%), medicina de familie (10,5%±1,9%), medicina internă (8,6%±1,7%), reanimare și terapie intensivă (8,6%±1,7%). Neglijența (55,3%), acordarea necorespunzătoare a asistenței medicale (35,3%) şi neacordarea asistenței medicale (6,4%) sunt primele trei cauze ale greșelilor medicale. În 49,6% din cazurile de expertiză medico-legală în comisie privind calitatea asistenței medicale au fost identificate erori medicale, dintre care 13,6% au fost identificate erori de fapt, iar în 86,4% - erori de normă. Cauzele generatoare ale erorilor de fapt au fost simptomatologia/evoluția atipică a maladiei (27,8%), reactivitatea organismului (22,2%), complicații ale tratamentului (16,7%), altele (33,3%). În 52,6%±4,7% din cazuri erorile de normă au fost greșeli de diagnostic, în 63,2%±4,5% - greșeli de tactică, în 10,5%±2,9% - greșeli de tehnică și în 8,8%±2,7% - greșeli de supraveghere. În structura erorilor de diagnostic imputabile lucrătorului medical au predominat stabilirea incorectă a diagnosticului (43,3%), neexaminarea/examinarea incompleta clinică și/sau paraclinică (25%), nestabilirea diagnosticului (16,7%), stabilirea incompletă a diagnosticului (8,3%) și stabilirea întârziată a diagnosticului (6,7%). Analiza greșelilor de tactică a relevat următorul model de distribuție a acestora: tratament incorect (54,2%), nespitalizarea bolnavului (12,5%), tratament incomplet (12,5%), inițierea tardivă a tratamentului (11,1%), neadministrarea tratamentului (6,9%), altele (2,8%).

Cuvinte-cheie
eroare medicală, eroare de fapt, eroare de normă