Se dedică arheologului Gh. Lazarovici Într-un vas cucutenian, descoperit la Cărbuna, în Basarabia*, a fost găsită o mică figurină de lut ars (Fig.1) înfrumuseţată cu desene geometrice şi numerologice. Să observam mai multe minuni geometrice şi matematice pe acest artefact uimitor. Mai întâi, în centru, avem o verticală, apoi, în stânga, sus, un grup de trei linii, şi mai jos, un şir excepţional din 2 structuri geometrice unite dinspre stânga la dreapta, formate fiecare din câte două figuri geometrice: un romb, în partea superioară, şi un triunghi (mai repede isoscel si dreptunghic) în partea de jos. Cine, în ce condiţii, în baza căror tradiţii şi pentru care utilităţi a compus aceasta simfonie geometrică în Basarabia, aproximativ 3000 ani înainte de Iisus?*** Era această construcţie logică un eveniment întâmplător, un element al unui decor oarecare, sau un mesaj logic, de sorginte pragmatică, estetică, sacră, matematică, cosmogonică sau filosofică? Sau este vorba despre un poem cucutenian, cum se şi sugerează de la un timp? Cum se poate lămuri unitatea simbolurilor cucuteniene pe toate aria răspândirii culturii ce i-a dat naştere? Cine au fost profesorii care i-ai învăţat pe maieştrii cucutenieni să valorifice atât de magnific, anume în pictura de pe marile vase de lut, simbolismul geometric până la condiţia de artă? Unde au fost centrele „universitare” în care au învăţat aceşti artişti excepţionali? Până una alta nu avem răspunsuri la această întrebare. Dar simbolistica geometrică şi numerologică cucuteniană (vezi şi cele 6 şi 5 linii aşezate perpendicular pe verticala centrală a figurinei de la Cărbuna), extinsă pe un uriaş areal de la Carpaţi şi până la Nipru, se regăseşte integral, dar la nivele inferioare de realizare artistică, în toate culturile pre-cucuteniene din Vechea Europa, inclusiv în cele ale culturilor Starcevo-Criş şi Vincea, din care face parte şi simbolul fermecător descoperit de Gh. Lazarovici pe un vas de Parţa (Fig. 2). Structura acestei construcţii geometrice epocale (după opinia noastră), care reprezintă un romb central „atacat” de două unghiuri orientate de sus în jos şi de jos în sus, şi de alte două orizontale, dinspre dreapta şi dinspre stânga, este si ea uimitoare. Cine ia învăţat pe bănăţenii de pe la 6.500 BP ştiinţa relaţiilor dintre Sus şi Jos, Dreapta şi Stânga? Cât de veche era această ştiinţă? Era vorba de ştiinţă, artă sau religie? Sau de o manifestare directă a sacrului? Pe o falangă de cal de aproximativ 13.000 ani, descoperita la Cuina Turcului (Fig.3), revedem acelaşi tip de construct geometric format dintr-un romb central, orientat pe verticală, ce intră in coliziune directă (şi „dură”) în punctele lui de sus şi de jos cu două acţiuni unghiulare orientate logic anume în acele puncte. Desenul ar putea reprezenta ceea ce fizicienii numesc legea acţiunii şi reacţiunii, iar vechile mito-filosofii - structura dihotomică, polarizată şi unitară, a Cosmosului. Să remarcăm pe aceeaşi mandibulă spectaculoasă că rombul central este „atacat” din partea de jos de 5 construcţii unghiulare, iar dinspre cea de sus - de 4 şi că 5+4=9. In interiorul rombului ne este prezentată, pe orizontală, o creştere şi descreştere formată din 10 linii, dar şi alte minuni numerologice şi geometrice. La fel de interesantă este şi faţa B a acestui os magnific (spunem magnific fiindcă este datat cu anul 13.000 BP) ( Fig. 4) Nu este greu să observăm că pe această faţă sunt încrustate 9 linii orizontale, adică un 3x3 sau un 3+3+3 şi că şi ploaia de „dublete” are legităţi matematice clare, iar partea de jos a aceste structuri este echilibrată de un complex geometric format din 4 unghiuri orientate de jos în sus. Dar aceste minuni geometrice şi numerologice nu sunt cele mai vechi produceri simbolice ale omului. Pe un alt os magnific, de data asta de la Mezin, staţiune paleolitică de pe râul Pripety, Ucraina, relaţia uluitoare dintre un romb plasat pe o verticală sigură, şi flancat de acţiuni unghiulare în ţâţânele sale, similare cu cele descrise mai sus, apare într-o formă cu totul şi cu totul originală (Fig. 5), pe care noi am numit-o „HTML paleolitic” (op. cit., p.31). Cercetând aceste construcţii uluitoare, formate din unghiuri orientate pe verticală şi orizontală Ion Vartic le-a denumit „AA - angle alphabet” (op. cit., p. 27). Denumirea este corectă, fiindcă acţiunile unghiulare încrustate pe acest foarte vechi artefact (de aprox. 20.000 BP) arhivează cu ajutorul orientării unghiurilor informaţi inteligibile din punct de vedere geometric şi matematic – acţiunea de sus în jos naşte o reacţiunea orientată de jos în sus şi formează zona de stabilitate a unui romb. Rombul, însă, este una din cele mai perfecte figuri geometrice. Despre romb poporul român, păstrătorul cel mai fidel al simbolismului geometric din Vechea Europă, spune că este „ţâţâna lumii” sau „roata”, prima reprezentare (paradoxală) a cercului (****). Apariţia rombului în limitele impuse de două acţiuni verticale, una de sus în jos şi alta de jos în sus, cât şi de două acţiuni orizontale, una din dreapta şi alta din stânga, pare o reprezentare a lumilor subatomice, aşa cum fizica le-a descoperit abia în anii din urmă. Nu e greu să vedem în această simfonie simbolistică şi numerologică textul primordial al vechilor mitologiei greceşti ce susţineau că lumea a fost creată prin interacţiunea Cerului (Cronos) şi a Pământului (Geea). Acest mit, după cum se ştie, îl regăsim practic la toate popoarele antice. Poporul român a păstrat din moşi-strămoşi practic tot arsenalul de semne geometrice al trecutelor vremi , iar cel care le-a publicat şi valorificat ştiinţific (este vorba de sute de semne geometrice) a fost marele arheolog şi etnolog Teodor Burada, descoperitorul civilizaţiei Cucuteni. ***** Există, însă, relatări încă şi mai vechi a acestor mesaje arhivate matematic şi geometric, pe care noi le-am definit drept „paleoinformatică”, adică prelucrare, arhivare şi transmitere a informaţiei în paleolitic (******)? Cel mai uluitor dintre aceste documente paleoinformatice este amuleta de peste 25.000 BP, descoperită de arheologul ieşean Vasile Chirica la Mitoc-Malul Galben, pe malul Prutului (Fig. 6). Să observăm pe faţă A a acestei minuni paleolitice o arhivare conştientă a relaţiei precise dintre multiplii lui 3 – trei linii în partea de sus, stânga, trei linii în partea de jos stânga, şi nouă linii în partea dreapta. Şi mai interesant este că această operaţie complexă este arhivată cu ajutorul unei construcţii triunghiulare centrale, flancată la rândul ei de altele două, formate din câte două linii. Ştia omul de acum 25.000 ani de relaţiile dintre multiplii lui 3? Cu certitudine. Era această cunoaştere una strict pragmatică? După opinia noastră - nu! Fiindcă un 3+3 sau un 3x3 nici nu putea să aibă un sens curat pragmatic (turmele de reni sau de mamuţi nu se aşezau pentru a fi vânate în cârduri formate din şirurile multiplilor lui 3). Reprezenta, atunci, acea paleoinformatică viaţa sacră a omului, starea lui de „ţâţână”, de element rombic al coloanei ce formează structura Universului, aşa cum a sculptat-o şi Brâncuşi la Târgul Jiu (urmând imaginea-matcă de pe stâlpii caselor şi porţilor din zona unde s-a născut) ? Noi răsoundem afirmativ la această întrebare. În anii 70 ai secolului trecut arheologul basarabean Nicolae Chetraru a cercetat fundamental grota paleolitică de la Brânzeni, de pe malul râuleţului Racovâţ, ce se varsă în Prut nu departe de Mitoc. În cel mai jos strat al aurignacianului, la hotarul dintre paleoliticul superior şi musterian, el a desoperit unul din cele mai vechi artefacte ale omului contemporan, o amuletă foarte frumoasă pe care noi am numit-o „Columbia de la Brânzeni” pentru uluitoarea formă pe care o are (Fig. 7). Nu este greu să observăm orientarea verticală a acestei amulete, dotată şi cu o superbă salbă de puncte, incrustate tât în partea de jos, cât şi pe cea laterală. Arheologul Ilie Borziac a notat cu atenţie toate punctele incrustate pe această construcţie a omului de peste 36.000 BP. Noi am observat că e vorba de un fel de salbă formată din 3+2 şiruri. Primul complex, cel de 3 şiruri, are câte 24, 30 şi 27 puncte în cele trei şiruri interne, şi câte 54 şi 63 puncte în cele externe. Nu este greu de văzut că 24+30+27=81, adică cele 3 şiruri de încrustări de la Brânzeni arhivează un 9x9 sau un 3x3x3x3 (un trei la puterea a patra). Dar şi 54 şi 63 sunt multipli ai lui 3, fiindcă 54=6x9, iar 63=7x9. Mai mult - 81+54+63=198, un multiplu încă şi mai interesant al lui 9, fiindcă 198 împărţit la 63 ne dă una din cele mai bune aproximaţii ale numărului pi (). Iată că pe unul din primele artefacte ale omului cunoştinţele lui matematice, ba chiar şi capacitatea lui de a prelucra şi arhiva informaţia deosebit de ingenios, pe o relaţie verticală, deci transcendentă, apar aşa de parcă ele au fost cunoscute încă din leagănul fiinţării omului, a apariţiei sale misterioase pe Pământ. Ce însemna această continuitate geometrică şi numerologică, atât de mare în timp, pe un parcurs de peste 30.000 ani? De ce omul acelor timpuri foarte vechi arhiva cu atâta îndărătnicie (incrustarea oaselor necesită cunoaşterea unor fine tehnologii chimice de înmuiere a osului) relaţiile complexe ale numărului 9 cu multiplii lui, dar şi cu alte constructuri numerologice? Răspunsul l-am aflat pe o altă descoperire a arheologul Ilie Borziac, care a găsit la Cosăuţi, pe lângă alte uluitoare minuni geometrice şi numerologice, un „portac” ( Fig. 8), adică un os tubular în care se păstrau mai multe ace, atât de necesare în acele timpuri. Pe suprafaţa acestui port-ac, mai important după opinia noastră decât toate navele „port-avion” ale omului contemporan, este încrustată o mpresionantă tablă matematică, dotată şi cu o superbă „scară”, şi cu un operator de tip „tri-line”, iar în prim-plan, pe linia de jos, se remarcă accentuat o relaţie dintre numerele 7 şi 9, un adevărat complex 7&9 (Fig. 8 este un plan al portacului, realizat de Ilie Borziac). Cercetând complexul format din 7 linii (în stânga) şi 9 linii (în dreapta) de pe „portacul lui Borziac”, noi am sugerat că este vorba despre unul din cele mai importante arhetipuri sau cunoaşteri ale omului paleolitic, pe care l-am regăsit apoi, tot sub forma complexului 7 şi 9, pe o mulţime de artefacte în toată aria euro-asiatică în care a locuit omul paleoliticului superior (pentru mai multe detalii a se vedea în cartea noastră, despre care am vorbit mai sus, capitolul „Portacul lui Borziac”). Ce a însemnat această relaţie dintre 7 şi 9? Nu e greu să observăm că şi pe „Columbia de la Brânzeni” această relaţie este posibilă în şirul cu 63 de puncte (7x9=63). Cercetările noastre, realizate pe tot arealul manifestărilor simbolice ale celui mai vechi om modern, de la Oceanul Atlantic şi până la Malyta, lângă lacul Baical, în Siberia, au demonstrat că acei oameni cunoşteau, arhivau şi venerau cu insistenţă această relaţie uluitoare dintre numerele 7 şi 9 pe tot cuprinsul paleoliticului superior. Dintre toate vom aminti aici celebrul bizon de la Altamira (Fig. 13), magnifica amuletă de la Malyta, Rusia, Siberia (Fig. 14) şi marele semn S, din grota Cosquer, Franţa (Fig. 15). Cu părere de rău operă artistică şi logico-matematică, realizată de oameni în paleoliticul superior este trecută arogant cu vederea de omul zilelor noastre, aflat în pragul unor bifurcări existenţiale foarte încâlcite*******. Încă şi mai de învăţătură pentru actuala civilizaţie, după opinia noastră, este faptul că manifestările spirituale ale acelui om s-au polarizat astfel că în Europa de Răsărit, mai ales în cea de sud-est, omul a pictat şi incrustat mai ales simboluri geometrice şi matematice, iar în cea de Apus s-a manifestat pictând naturalist, realizând superbe animale, păsări şi peşti din acea epocă, dar nici un chip de om. Iar cazul bizonului de la Altamira demonstrează că omul acelor timpuri nu s-a pictat pe sine şi a ignorat cu desăvârşire pictura antropică cu totul din alte motive decât iscusinţa mâinii. De ce, totuşi, omul paleolitic a venerat anume trei-liniile, rombul, liniile paralele, secanta, complexele de 7 şi 9? De ce ele au fost păstrate şi venerate în spaţiul carpato-dunărean până în zilele noastre (a se lua în calcul sanctuarele numerologice ale dacilor, unele construite din multipli ai lui 9, dar şi sintagmele „peste 9 mări şi nouă ţări” sau „la cele 9 mănăstiri” etc, din folclorul românesc)? Căutând răspunsuri la aceste întrebări, noi am observat că putem vorbi de o cucerire în timp a lumii de către simbolurile geometrice care au roit în Paleoliticul Superior dinspre Vechea Europă (de la Bacho Kiro, Bulgaria până la Ripiceni-Izvor, Mitoc, Buzdugeni şi Brânzeni, România şi Basarabia) şi că această cucerire în timp poate fi cercetată cu stricteţe academică şi definită drept „o istorie geometrică a lumii” (op. cit., pp. 20-52). Cruci şi tri-line-uri, ouă care se devid, meandre şi labirinturi, vârtejuri, „planete” ce se rotesc în jurul unui soarevârtej central, spirale care se transformă la limitele exterioare în zigzag, superbe net-uri care devin, pe acelaşi vas de Gumelniţa, structuri mişcătoare cu mare viteză, semne YangYin, semne M, W, N, S. Ce au arhivat cu ajutorul lor oamenii care trăiau în spaţiul carpatodunărean? Ce au însemnat aceste simboluri în neolitic. Care este relaţia lor cu cele mai vechi şiruri numerologice pe care le-a încrustat pe oase şi pietre cel mai vechi om chiar la data apariţiei sale pe Pământ? Cine i-a învăţat pe cucutenieni superba ingineria a uriaşelor oale de lut? Cine le-a spus cum să pregătească suprafaţa acestor oale pentru aplicarea picturii? De unde au deprins arta facerii vopselelor compatibile cu lutul şi focul? De unde au ştiu că aceste picturi vor rezista inacte peste 5.000 de ani în vitregia climaterică şi bacteorologică a solului? De ce până la ora actuală nu există studii multidisciplinare academice despre structura lutului şi a vopselelor cucuteniene? Există măcar un laborator de arheologie experimentală în care să se încerce fabricarea unei mari oale cucuteniene? Ştie cineva de unde şi cum a ajuns în spaţiul carpato-dunărean arta picturii cucuteniene? Este vorba de un nou paradox al istoriei fiinţei umane, sau despre o evoluţie pe care încă nu o cunoaştem? Primul răspuns la toate aceste întrebări este că nu-l mai putem denumi pe omul care a trăit în paleolitic şi neolitic - „primitiv”. Suntem obligaţi de cercetarea arheologică să-l denumim după merite, adică om primordial, strămoş primordial. Această denumire este susţinută şi de altă magnifică lucrare a acelui om, descoperită tot de Ilie Borziac la Cosăuţi, ceva mai sus de Soroca, pe Nistrul Mijlociu. Este vorba de amuleta de la Cosăuţi, de peste 18.000 ani, prezentată mai jos şi în forma ei naturală, desenată de Ilie Borziac, iar ca model matematic contemporan, de Ion Vartic (op. cit., p. 153): Cei care vor să cunoască măcar unele minuni matematice ale acestei table matematice din gravetianul basarabean sunt invitaţi să consulte volumul nostru citat mai sus. Aici mai amintim doar că la Cosăuţi arheologul basarabean Ilie Borziac a descoperit un adevărat megapolis cultural şi ştiinţific gravetian, care a şi atras atenţia multor oameni de ştiinţă europeni. Mai reamintim că, tot la Cosăuţi, Ilie Borziac a descoperit poate cel mai vechi semn „M” din lume, cât şi cel mai vechi „net” (reţea), poate şi cel mai vechi desen anatomic din lume, mai multe relaţii uluitoare din cunoştinţele matematice ale omului de atunci, chiar, poate, şi cel mai vechi scris din lume (Fig. 11, Fig. 12). Dar pentru a nu ne îndepărta de simbolistica picturii cucuteniene, care, iată, are vechime primordială şi este o realizare pictografică genială, să observăm că pe o mulţime uriaşă de picturi geometrice şi numerologice cucuteniene, realizate cu metode încă necunoscute nouă (inclusiv ingineria liantului din care au fost modelate şi arse vasele uriaşe de lut, chimia vopselelor sau locul acestor vase în viaţa omenilor) apare şi semnul alfabetic „M” şi reversul lui - „W” (despre aceste semne marele arheolog român G. Lazarovici spune că reprezintă ciclurile antompurilor observate după pozţia de iarnă şi vara a constelaţiei Casiopea). Dar şi o mulţime uriaşă de semne în formă de cruce, ce se formează din interacţiunea a patru „stihii”, sus-jos, dreapta-stânga, altele de „S”, adică un vârtej dublu, dihotomic, de natura yang-yin, altele de N, adică un fel de zigzag, nenumărate vârtejuri, marcate de trei linii şi alte minuni simbolistice neolitice pictate magistral (despre aceste picturi s-a spus că ele reprezintă „renaşterea neolitică a lumii”). Încă şi mai interesantă este apariţia pe mai multe vase cucuteniene, prezentate azi la simpozionul nostru de distinsa cercetătoare a culturii Cucuteni, dr. Senica Ţurcanu, a unor desene in care semnele S iau forma unei cupe, de fapt a unui lotus înflorit, cercetat de noi şi pe o mulţime de artefacte dacice (vezi cartea noastră, 1998, Drumul spre Kogaionon, editura Basarabia). Minunea constă în faptul că anume într-un lotus înflorit se leagănă în poalele Maicii Domnului de la Voroneţ, pictată în anii de la urmă ai lui Ştefan cel Mare, şi pruncul Iisus Hristos. Minunea constă în faptul că manifestările spirituale ale omului de la cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, despre care a fost vorba în această comunicare, pot fi demonstrate numai cu ajutorul artefactelor descoperite de arheologi în spaţiul carpato-dunărean şi nistrean. Din punctul de vedere al Puterii Universale n-o fi mare distanţă, poate nici n-o fi vreo distanţă de la tri-line-ul de la Moldova, încrustat vreo 45.000 ani în urmă (Fig. 16), şi până la apariţia bisericii „Sfânta Treime” la Siret, pe la 1370, din care s-a dezvoltat superbul stil arhitectonic al românilor ce locuiesc la Est de Carpaţi, adică exact în vechea matcă a cucutenienilor. Dar din punctul de vedere al omului care uită rădăcinile sale şi nu-şi mai cunoaşte rostul pe acest Pământ, distanţa este uriaşă. Şi, cu părere de rău, nu este una de înălţare, ci mai repede de cădere. Fiindcă, aşa cum arată unul din cei mai mari teologi ai secolului XX, e vorba de părintele Dumitru Stăniloae, în „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, pe om îl desparte de Dumnezeu mai ales îngâmfarea omului de a nu răspunde chemării lui Dumnezeu – „Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata aşteptării între bătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a o deschide” (vezi comentariul la Apocalipsă). Minunea de la Voroneţ, care, după opinia Mitropolitului Bartolomeu Anania, poate concura cu celebra Capelă Sixtină (vezi Valeriu Anania, 1990, Cerurile Oltului, Episcopia Râmnicului şi Argeşului) deschide drum larg cercetării fundamentale a celor mai vechi semne ale omului, semne pe care omul le-a cunoscut şi păstrat cu sfinţenie chiar din leagănul fiinţării sale – sacrul şi relaţia sa cu sacrul, cu Divinitatea. vezi Valentin Dergaciov, 1998, Kărbunskii klad, Akademia nauk Respubliki Moldova. ** BP înseamnă „înapoi de la timpul actual” şi indică timpurile mai vechi decât epoca metalelor, în comparaţie cu BC, care desemnează epocile istorice dinaintea lui Iisus până la timpurile predinastice din Egypt şi Sumer. Astfel 5.000 BP ne trimite spre un eveniment care a avut loc cinci mii de ani în urmă, 432 BC arată timpul când a avut loc la Potidea întâlnirea dintre Socrate şi medicul lui Zalmox, iar 106 AD înseamnă anul 106 al erei de după Iisus Hristos şi paote face referinţă la ultimul război dintre Traian şi Decebal. *** Pentru a nu îngreuia textul cu nenumărate referinţe, autorul face trimitere la cartea lui „Întrebarea cu privire la paleoinformatică”, 2006, editura Bibliotecii Naţionale din RM, de unde au fost luate toate imaginile despre care este vorba în această comunicare. **** vezi Silvia Păun, 1996, Identităţi europene indedite. ItaliaRomânia, editura Tehnică, Bucureşti, 1996, p. 52 ***** vezi Teodor Burada, 1880, Despre crestăturile plutaşilor pe cherestele şi alte semne de proprietate la români, Iaşi. ****** Studiul „Întrebarea cu privire la paleoinformatică”, 2000, a fost publicat mai întâi în revista „Dava International” şi constituie unul din capitolele volumului cu acest titlu. El se poate găsi şi pe Internet la adresa www.dacia.org/paleoinformatica. ******* a se vedea studiile noastre - 1995, „Scrisori către Bill Gates”, 1999, „Weg und WWW. A portret of the World with Heidegger”, 2000, „Variaţiuni după o temă de Claude LeviStrauss”, 2001, WWW and Musicroom”, publicate mai întâi în revista „Dava International”.