Uniunea Europeană, de la începuturile acesteia, a reprezentat o construcție fortificată, al cărei scop esențial era susținut de dorința fiecărui stat membru de a atinge apogeul păcii, prosperității economice prin prisma idealurilor politice aflate în continuă dezvoltare. Susținut de principii fundamentale, proiectul european a evoluat de la „experiment” la un edificiu funcțional de o importanță deosebită pentru întreaga Europă. Înglobând o serie considerabilă de perspective atrăgătoare, procesul de aderare la Uniunea Europeană a fost unul deosebit de complex, implicând state cu diferite niveluri de dezvoltare. Succesul comunității europene, astfel constituite, a marcat statele non-membre, în curs de dezvoltare, în sensul amplificării eforturilor naționale în scopul minimizării erorilor existente și ridicării gradului de accedere la uniune.

The European Union, since its inception, was a fortified building, the essential purpose of which was supported by each Member State’s desire to attain the culmination of peace, economic prosperity in the light of the political ideals continuously Envelopment. Backed by fundamental principles, the European project has evolved from “experiment” to a functional building of particular importance for the whole of Europe. By incorporating a considerable number of attractive perspectives, the process of joining the European Union was particularly complex, involving states with different levels of development. The success of the European Community, thus constituted, marked the nonmember States, developing, to amplifies national efforts in order to minimise existing errors and raise the degree of accession to the Union.