Vocabularul unei limbi este cel mai deschis şi flexibil nivel al unui sistem lingvistic; el este în dezvoltare permanentă şi se îmbogăţeşte cu cuvinte noi. Desigur, pentru aceasta se foloseşte, în primul rînd, material de construcţie existent deja în limbă. Limbajul literaturii artistice reflectă dezvoltatea generală a limbii, dar dorinţa de a găsi metode de vorbire a unei imagini individuale duce la apariţia stilurilor de autor noi, individuale: ocazionale, cuvinte nonsens, contaminări (sau cuvinte hibrizi), care prezintă cuvinte formate din materialul de bază al limbii care încă nu au intrat în limbă. Cu toate că astfel de cuvinte sunt folosite numai într-un anumit context, pot fi numite cuvinte cu sens deplin, pentru că ele întruchipează o povară grea emoţională şisunt după sens mai bogate decît cuvintele de uz comun.