Introducere. Fracturile de platou tibial reprezintă aproximativ 1% din totalul fracturilor în populația generală și 8 % în rîndul populației de vîrstă senilă.
Scopul lucrării. Analiza metodelor de tratament chirurgical al pacienților cu fracturi de platou tibial tratați în clinica de ortopedie și traumatologie „Vitalie Bețișor” în perioada 2014-2016.
Material şi metode. Am analizat 90 cazuri clinice: 50 femei, 40 bărbați. S-a utilizat clasificarea fracturilor după Schatzker: dintre care tip I – 10 cazuri, II – 25, III – 15, IV – 5, V – 25, VI – 10, dintre care 87 au fost închise și doar 3 deschise. Din examinările paraclinice s-au utilizat radiografia și tomografia computerizată. Tratamentul chirurgical a constat în reducere închisă în 15 cazuri: osteosin-teză cu șuruburi – 10, fixator extern – 5 și reducere deschisă cu osteosinteza internă în 75 cazuri. Plastia osoasă a fost utilizată în 20 cazuri.
Rezultate. Pacienții au fost evaluați la un recul de 6, 12, 18, 24 săptămîni conform Lysholm Knee Scoring Scale, s-a obținut un rezultat mediu de 90 puncte. Consolidarea osoasă o fost determinată la o perioadă între 10 și 20 săptămîni. La 10 pacienți s-au dezvoltat complicații postoperatorii. Rezultatele au fost dependente de stabilitatea osteosintezei, precocitatea, corectitudinea reeducării funcționale și complianței pacienților.
Concluzii. Rezultatele favorabile și complicații mai puține au fost întîlnite în cazurile de abordare individuală de tratament chirurgical, alegerea implantelor optime și tehnicilor minim invazive.

Introduction. Tibial plateau fractures represent approximately 1% of the total fractures in the general population and 8% among the senile age population.
Objective of the study. Analysis of surgical treatment methods in patients with tibial plateau fractures treated in the orthopedics and traumatology clinic “Vitalie Betisor” during 2014-2016.
Material and methods. We analyzed 90 cases out of clinical ones: 50 women, 40 men. Schatzker fracture classification was used: of which type I – 10 cases, II – 25, III – 15, IV – 5, V – 25, VI – 10, 87 of which were closed and only 3 open. Radiography and CT were used in the paraclinical examina-tions. Surgical treatment consisted of closed reduction 15 cases: osteosynthesis with screws-10, external fixator-5 and open reduction with internal osteosynthesis 75 cases. Bone graft was used in 20 cases.
Results. Patients were evaluated at a 6, 12, 18, 24 weeks rebound according to the Lysholm Knee Scoring Scale, with an average score of 90. Bone consolidation was determined over a period of 10 to 20 weeks. Postoperative complication developed in 10 cases. The results were dependent on the stability of the osteosynthesis, the precocity, the rightness of the functional reeducation and the compliance of the patients.
Conclusions. Favorable functional results and less complications were met in cases of individual approach of tibial plateau fractures surgical treatment, the right choice of implants and minimally invasive techniques.