Cercetările arheologice de salvare demarate în anul 2013 la situl Lipoveni II din punctul Dealul Nisipăriei au avut un caracter restrâns, însumând o suprafaţă de circa 150 m.p., dintre care o jumătate a fost investigată în ultima campanie de săpături. În total au fost descoperite 56 de complexe (50 de gropi, 3 cuptoare, 2 vetre şi un complex adâncit de tip bordei), în anul 2016 fi ind identifi cate 17 gropi şi complexul adâncit în sol (Fig. 1, 1). Gropile aveau forme şi dimensiuni diferite, iar ca inventar conţineau mai ales fragmente ceramice şi resturi faunistice. Complexul adâncit era de formă rectangulară, cu dimensiunile de 3,60x4,40 m, adâncimea de 1,80 m şi orientarea NV-SE (Fig. 1, 2). Pe laturile de NE şi SV construcţia era prevăzută cu două praguri din pământ cruţat, înalte de circa 0,45 m şi late de 0, 4-0,6 m. În colţul estic, bordeiul prezenta o instalaţie de foc: o vatră şi o amenajare adiacentă, de formă aproximativ rectangulară, alcătuită din pietre mici şi cenuşă. În umplutura complexului au fost descoperite fragmente ceramice din diferite epoci, dar subliniem identifi carea în partea inferioară a complexului şi în zona instalaţiei de foc a unor fragmente ceramice de vase lucrate cu mâna, caracteristice evului mediu timpuriu (sec. VIII-IX). Pe lângă diferite complexe, săpăturile din Dealul Nisipăriei au furnizat şi un număr mare de artefacte (ceramică, unelte, arme, piese de port şi de podoabă, monede, piese de harnaşament, rebuturi din fi er şi bronz) şi resturi osteologice. Cele din urmă aparţin mai multor specii de animale domestice şi sălbatice: bovine, ovicaprine, cabaline, suine, păsări, câini şi cerbi, între care predomină bovinele. Drept rezultat al cercetărilor arheologice din vara anului 2016, au fost identifi cate artefacte aparţinând eneoliticului târziu (grupul Usatovo de la fi nele mil. IV – începutul mil. III î.Hr.), urmate cronologic de vestigii caracteristice perioadei BrD–HaA (comunităţile culturale Noua, ChişinăuCorlăteni şi Hansca-Holercani din sec. XIV-X î.Hr.) şi de descoperiri datând din sec. V-III î.Hr., atribuite culturii getice. Era creştină este documentată prin vestigii din epoca romană târzie (cultura Sântana de Mureş–Cerneahov din sec. IV d.Hr.) şi piese atribuite la două etape ale evului mediu (sec. IXXIV şi XV-XVIII). Locuirea cea mai intensă corespunde mil. I î.Hr. şi epocii romane târzii, celelalte orizonturi cultural-cronologice fi ind reprezentate deocamdată doar prin fragmente ceramice sau obiecte răzleţe.Fig. 1. Lipoveni, 2016. Planul secţiunii IVFig. 2. Lipoveni, 2016. Construcţia adâncita în solFig. 3. Lipoveni, 2016. Vase confecţionate cu mâna din mileniul I î. Hr.