Conceptul de „imaginar lingvistic” a fost introdus în domeniul lingvisticii, în 1978, de către Anne-Marie Houdebine Gravaud, în studiile sale despre variațiile lingvistice din regiunea Poitou (Franța). Conceptul vizează studiile referitoare la dinamica limbii în sincronie dinamică, studiile variațiilor lingvistice determinate de clasa socială a subiecților vorbitori și preia, în același timp, teoriile asupra raportului limbă-vorbire, dezvoltă idei referitoare la raportul și atitudinea locutorilor față de limbă (prescriptivă, auto(evaluativă), valorizantă, satirică, etc.) și descrie spațiul cultural al unei limbi. Asociațiile lingvistice sunt create în baza unei legături cauzale sau emoționale, există în conștiința umană a vorbitorilor unei și ne permit să observăm modul de gândire, mentalitatea și imaginarul lingvistic națiunii respective. Pornind de la aceste premise, vom prezenta, în comunicare, conceptele de bază ale imaginarului lingvistic românesc.