Dacă personalitatea şi creaţia lui Caragiale au prilejuit de-a lungul timpului nenumărate opinii divergente, există totuşi un punct de întâlnire al acestora, şi anume modernitatea şi actualitatea scriitorului, considerat un vizionar, datorită percepţiei sale despre lume şi fiinţă, reflectată în special în Momente, schiţe şi comedii şi care nu şi-a pierdut valabilitatea nici la un secol după moartea lui. Caragiale surprinde însă, în acelaşi timp, prin forţa de evocare a unor cazuri de dereglare fizică şi psihică a mecanismului omenesc, care în peisajul uman al secolului XXI, constituie tot mai mult, o cruntă realitate cotidiană. Lucrarea de faţă încearcă să compenseze caracterul lacunar al tratării în literatură a creaţiilor naturaliste caragialiene, subliniind tehnica şi dibăcia cu care scriitorul a reuşit să picteze fiinţa umană într-o ipostază pe care literatura o respingea cu obstinaţie până la acea vreme şi ale cărei contururi neobişnuite nu mai tulbură atât de mult vederea omului secolului XXI.