Articolul precedent |
Articolul urmator |
315 5 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-25 16:08 |
SM ISO690:2012 VORNIC, Vlad, TABUNCIC, Sergiu. Descoperiri în situl medieval din sec. XIV de la Vorniceni-Gura Văii (r-nul Străşeni). In: Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor, Ed. 6, 22-23 mai 2014, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, 2014, Ediția 6, pp. 49-50. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor Ediția 6, 2014 |
||||||
Conferința "Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor" 6, Chişinău, Moldova, 22-23 mai 2014 | ||||||
|
||||||
Pag. 49-50 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Autorii prezintă datele esenţiale privind sondajul executat în anul 2013 în aşezarea din perioada dominaţiei tătaro-mongole de la Vorniceni (r-nul Străşeni). Situat în vatra satului actual, în locul numit Gura Văii, situl respectiv a fost descoperit cu prilejul săpării unei gropi de latrină, când a fost surprins şi parţial distrus un cuptor de olărie. Deşi sondajul a fost de dimensiuni mici (15 m.p.), în cuprinsul lui s-au identificat două cuptoare perfecţionate de ars oale şi două gropi de dimensiuni diferite, folosite pentru depozitarea olăriei rebutate şi a resturilor menajere. De asemenea, a fost recoltată o importantă cantitate de ceramică (peste opt mii de cioburi) şi câteva zeci de oase de animale. În ceea ce priveşte structura cuptoarelor de olărie, amândouă complexele se compuneau dintr-o groapă de acces şi din două camere suprapuse ale cuptorului propriu-zis (camera de ardere a vaselor şi focarul), despărţite printr-un grătar perforat. De formă cvasitronconică, cu diametrul mare de 1,5-1,6 m, cuptoarele propriu-zise, ca şi gropile de acces, erau în mare măsură adâncite în pământ, având înălţate la suprafaţa solului doar o parte din camerele de ardere a vaselor. Ele aveau pereţii ambelor camere construiţi din lut, cu grosimea de până la 0,1 m, şi plăcile de reverberaţie masive, prevăzute cu câte cinci găuri, făcute una în mijloc şi patru spre margine. Analogiile cele mai apropiate pentru instalaţiile de olărie de la Vorniceni se găsesc în aşezarea rurală medievală din sec. XIV de la Lozova-Oanţa, situată la doar cca 3,5 km depărtare spre vest. Olăria descoperită la Vorniceni aparţine categoriei cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea „ceramica roşietico-gălbuie”, specifică pentru aşezările rurale şi urbane aflate sub stăpânirea Hoardei de Aur. Forma cea mai frecvent întâlnită în cadrul ceramicii găsite la Vorniceni este aceea de ulcior cu cioc de scurgere şi o toartă. Alte tipuri atestate, dar mult mai rar, sunt vasele amforoidale, castroanele şi oalele-borcan. Corespondenţe apropiate pentru ceramica descoperită la Vorniceni se găsesc în aceeaşi aşezare sătească din vremea dominaţiei tătaro-mongole de la Lozova-Oanţa, dar şi în multe altele sincrone din Codrii Moldovei, încă necercetate prin săpături. |
||||||
|