Literatura română în momentele de criză artistică și-a găsit mereu expresie şi refugiu în valorile general-umane ale poporului, reprezentate de elementele patrimoniului cultural imaterial. Valorificarea maximă a constituentelor etnofolclorice în operele scriitorilor români a reușit să evidențieze ancestralitatea și trăsăturile definitorii ale spiritualității existențiale de tip rural. Drept argumente servesc aprecierile referitoare la speciile folclorice enunțate în operele lui M. Eminescu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo, B. Petriceicu-Hasdeu etc. În demersul respectiv vom trasa câteva argumente concludente necesare pentru investigarea interesului sporit al individualităților creatoare pentru valorile culturii tradiționale, ca punct de rezistență în fața intemperiilor istorice create de regimul sovietic. De asemenea, vom încerca să observăm modalitățile de funcționare a elementelor folclorice în interiorul literaturii scrise, utilizate, preponderent, în vederea conturării unor reprezentări lirice și epice a mediilor țărănești în care se păstrează esența morală și spirituală a neamului, fenoment considerat de critica literară drept unul catalizator pentru o literatură intrată în impas

Romanian literature in times of artistic crisis has always found expression and refuge in the general human values of the people, represented by the elements of intangible cultural heritage. The maximum capitalization of the ethnofolkloric constituents in the works of the Romanian writers managed to highlight the ancestrality and the defining features of the existential rural spirituality. The assessments regarding the folkloric species, enunciated in the works of M. Eminescu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo, B. Petriceicu-Hașdeu, etc., serve as arguments. In this approach, we will draw some conclusive arguments necessary to investigate the increased interest of creative individuals in the values of traditional culture, as a point of resistance to the historical turmoil brought about by the Soviet regime. Also, we will try to observe ways of functioning of the folkloric elements inside the written literature, used, mainly, to outline some lyrical and epic representations of the peasant environments in which the moral and spiritual essence of the nation is preserved, a phenomenon considered by literary criticism as a catalyst for a stagnant literature.