Articolul precedent |
Articolul urmator |
696 25 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-02 09:34 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
141.78+17.026 (1) |
Sisteme filosofice. Concepții, orientări, curente, școli filosofice (98) |
Filosofie morală. Etică. Filosofie practică (391) |
SM ISO690:2012 DUMITRESCU, Marius. Toleranţa ca ideal practic în filosofia lui John Locke. In: Şcoala internaţională de metodologie în ştiinţele socioumane: Dezvoltarea personală și educația pentru societate: temeiuri epistemologice actuale, 19-20 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2020, Ediția a 4-a, pp. 39-40. ISBN 978-9975-152-62-4. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Şcoala internaţională de metodologie în ştiinţele socioumane Ediția a 4-a, 2020 |
||||||
Conferința "Şcoala internaţională de metodologie în ştiinţele socioumane" Chişinău, Moldova, 19-20 noiembrie 2020 | ||||||
|
||||||
CZU: 141.78+17.026 | ||||||
Pag. 39-40 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Chiar de la începutul textului Scrisorii despre toleranţă, John Locke specifică faptul că toleranţa este, în primul rând, un ideal practic şi, în al doilea rând, unul moral. În viziunea filosofului britanic, toleranţa trebuie să constituie trăsătura esenţială a adevăratei Biserici deoarece în domeniul credinţei religioase orice superioritate revendicată nu este în fapt decât expresia luptei pentru putere şi dominaţie. Pornind de la principiile toleranţei, ideea fundamentală a lui John Locke a fost să găsească acele elemente prin care să se realizeze o separaţie de fond între Biserică şi Stat. Separarea Statului de Biserică nu este suficientă totuşi dacă între cele două nu există şi un echilibru. De asemenea, toleranţa încetează atunci când Biserica şi Statul se contopesc sau se amestecă discret până la a nu mai putea distinge graniţele dintre ele. Acest amestec şi confuzie între rolurile Statului şi cele ale Bisericii poate conduce spre situaţii extrem de grave, cum au fost masacrele religioase, precum Noaptea Sfântului Bartolomeu, sau războaiele religioase, asemenea conflictului dintre catolici şi protestanţi din vremea Războiului de Treizeci de Ani. În această lucrare vom încerca să identificăm modalităţile concrete prin care John Locke descrie limitele toleranţei dintre cele două puteri, cea a Commonwealthului sau a Statului, care ia în considerare trupul, şi cea a Bisericii, care se ocupă doar de mântuirea sufletului. Dacă limitele toleranţei sunt respectate, atunci se pot evita conflictele ireconciliabile între cele două puteri, cea seculară şi cea religioasă. |
||||||
Cuvinte-cheie toleranţa, separaţie, credinţă şi raţiune, Biserică şi Stat, ideal practic, tolerance, separation, faith and reason, Church and State, practical ideal |
||||||
|