Textul relevă mecanismele de ordin comportamental prin care cultura tradiţională îşi asigură viabilitatea. În cadrul strategiilor ce menţin sistemul tradiţional de valori eticheta oferă modalităţi e ciente pentru demonstrarea statutului social. Înţeleasă ca un ritual, ea corelează diverse limbaje pentru a reglementa atât relaţiile din interiorul grupurilor antrenate în ritual, cât şi pentru a întreţine temeiurile societăţii şi culturii tradiţionale. Se propune o analiză a simbiozei formate de limbajul verbal şi vestimentaţie în cadrul comportamentelor rituale. Proverbele şi zicătorile, mai larg frazeologismele, prin forma lor concisă, aforistică şi didactică sunt foarte e ciente în procesul comunicării, mai ales în cea cu tentă normativă. „Ori te poartă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i portul” este o maximă emblematică pentru cultura tradiţională şi face parte dintr-un corpus de dictoane ce au ca rost racordarea vorbirii (limbii), ţinutei vestimentare, comportamentului persoanei la criteriile identitare ale grupului, colectivităţii.