The notions of "well-being" and / or "happiness" have a long tradition of being considered as central elements of a good life. However, until recently these concepts were often considered impossible to measure and certainly outside of official statistics. In the last two decades, an increasing number of investigations have shown that subjective well-being can be measured in surveys with valid and reliable methods, and that the results can inform and influence social policy decisions. In positive psychology, a number of methods have been developed, some of which, presented in the article, are used nationally and internationally as means of identifying needs for social policies. At the same time, positive psychology faced several criticisms regarding the research methodology, requesting comparative studies, or the involvement of longitudinal research. Other critical approaches referred to analyses focused on individualistic cultures, data collection methods focused excessively on self-reporting, the need for more complex techniques of statistical data analysis. Evidence is provided of how positive psychological constructs of well-being and personal development have been supplemented and enriched by the use of qualitative phenomenological research methods. The article presents the author's speech at the Methodological Seminar on "Contemporary Methodological Guidelines and Practices in Social Sciences", October 30, 2020.

Noțiunile de ”stare de bine” și/sau ”fericire” cunosc o tradiție lungă de abordare în calitate de elemente centrale ale unei vieți bune. Cu toate acestea, până în curând aceste concepte au fost adesea considerate imposibil de măsurat și, cu siguranță, în afara statisticilor oficiale. În ultimele două decenii un număr din ce în ce mai mare de investigații a demonstrat că starea subiectivă de bine poate fi măsurată în sondaje cu metode valide și fiabile și că rezultatele pot informa și influența deciziile privind politicile sociale. În psihologia pozitivă au fost elaborate mai multe metode, prezentate în articol, unele din acestea fiind utilizate la scară națională și internațională în calitate de mijloace de identificare a nevoilor pentru politicile sociale. Totodată, psihologia pozitivă a confruntat multe critici privind metodologia cercetării, solicitându-se studii comparative, ori implicarea unor cercetări longitudinale. Alte abordări critice s-au referit la analizele axate pe culturile individualiste, metodele de colectare a datelor centrate excesiv pe auto-raportări, nevoia de tehnici mai complexe de analiză statistică a datele. Se aduc dovezi modului în care constructele psihologice pozitive ale bunăstării și dezvoltării personale au fost completate și îmbogățite prin utilizarea metodelor de cercetare calitativă fenomenologică. Articolul prezintă comunicarea autoarei în cadrul Seminarului Metodologic cu tema „Orientări și practici metodologice contemporane în științele sociale”, din 30 octombrie 2020.