În februarie 1917 a avut loc celebra premieră a Mascaradei de Mihail Lermontov, regizat de Vsevolod Meyerhol la Teatrul Alexandrinsky. Acesta este cel mai scump spectacol din istoria teatrului rus, având bugetul de 300 de mii de ruble în aur. Decorul și costumele de excepție ale lui Alexandr Golovin au fascinat și au uimit imaginația. Totuși, luxul și splendoarea de pe scenă nu aveau nicio legătură cu sărăcia poporului. În ziua premierei, era deja periculos să mergi pe străzile Petrogradului. După-amiază în foaierul teatrului, un student a fost ucis accidental de un glonț. În apropiere de podul Troițki, în mijlocul străzii s-a răsturnat un vagon de tramvai cu geamuri sparte și roți îndoite. În timpul zilei, mase de oameni s-au deplasat pe aceeași stradă, cerând „pâine”. În spectacolul lui Meyerhold suna disperare, angoasă, tragedie și frică mistică. Scena cu slujba de pomenire a Ninei semnifica, de fapt, pomenirea Rusiei vechi. Aceasta a fost ultima reprezentație a teatrului imperial. În ceea ce privește decorul lui Golovin, directorul artistic al teatrului Leonid Vivien a emis un decret: „Să fie păstrat veșnic”. După o sută de ani de la evenimentul care a schimbat viața nu numai a Rusiei, ci a întregii lumi, directorul inovator Valery Fokin meditează asupra faptului că procesele de astăzi și cele întâmplate cu o sută de ani sunt înfricoșător de asemănătoare: operațiuni militare, buget fără sânge, condiții economice insuportabile. Setea de putere și ambiția guvernează astăzi omenirea. Intoleranța, împărţirea în „ai noştri” şi „ai voştri”, în cei ”de dreapta” și cei ”de stânga”, confruntarea agresivă se resimt la toate nivelurile. La răscruce de epoci, din nou răsună voci despre moartea artei și distrugerea valorilor interne. Frica crescândă că omenirea a atins limita, determină atmosfera spectacolului. Decretul privind păstrarea veșnică a decorului din spectacolul meyerholdian este respectat la ora actuală în Alexandrinka. Aici, în 2017, Valery Fokin începe să repete Mascarada. Memoriile viitorului, propunându-și să creeze o compoziție experimentală care acumulează experiența legendarului spectacol regizat de Vsevolod Meyerhold. Pe scenă sunt aceleași decorații ale lui Alexandr Golovin și o parte de costumele din reprezentația istorică. Ele subliniază din nou contrastul exploziv al splendorii și al sărăciei. Fokin meticulos, literalmente pe o scară unu la unu, reconstruiește patru tablouri din spectacolul remarcabilului predecesor. Pentru a face acest lucru, el folosește imagini vizuale, motive de punere în scenă, partituri muzicale și ritmice ale Mascaradei lui Meyerhold. Prin didascalii, prin note scrise de mână, prin exemplare ale regizorului (materialele au fost căutate în toată Europa) au fost restaurate nu doar mizanscenele, ci și partițiile de intonație ale personajelor, inclusiv partiția vocală al lui Iu.Iuryev (interpretul lui Arbenin). Desigur, proiectul lui Fokin este despre metoda spectacolului, despre codul compoziției meyerholdiene. Vogoanele din sticlă în care parcă sunt expuse personajele unei mascarade nu pot fi asociate cu un muzeu care a prins viață, decât doar la prima vedere. Aceste vitrine se mișcă ca niște vagoane de sticlă ale unui tren care transportă tradițiile teatrale din trecut în ziua de azi. Fokin nu restabilește, dar reinterpretează artistic descoperirile zilelor trecute. Experimentul nu se limitează însă la acest lucru. Asta pentru că, Fokin adoră să provoace spectatorii și criticii. Articolul studiază natura și motivația provocării lui Fokin. Autorul încercă să răspundă la întrebările: ce tehnici și forme provocative folosește regizorul, ridicând întrebări eterne cu privire la permisibilitatea omorului și la moartea unui ideal; de ce admiratorii artei tradiționale au izbucnit de indignare, iar juriul celui mai prestigios premiu de teatru din Europa l-a făcut pe Fokin laureat al celei de al XVII-ea ediții al Premiului Europa pentru Teatru din 2018; și în final, care este legătura provocatoare dintre acest proiect îndrăzneț și lumea de pe toate meridianele Globului, care s-a transformat într-o globală mascaradă tragică în timpul pandemiei 2020?