Alexandru Ioan Cuza s-a născut la data de 8 martie 1820, în Bârlad fiind descendent al unei familii de boieri. Tatăl său provenea dintr-o familie de boieri mici și mijlocii din județul Fălciu ( astăzi județul Vaslui ), proprietari de pământ cu funcții în administrațiile domnești din Moldova, iar mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie greco-italiană din Constantinopole. Copilul Cuza va deprinde primele taine ale învățăturii, căpătând prin mama sa, femeie deosebit de instruită, o educație aleasă, tactul comportamentului și gustul pentru armonie. Pe de altă parte spătarul Ioan Cuza, boier luminat și poliglot își îndemna copiii la luarea – aminte asupra învățăturilor ce rezultau din cărți.1. Începe studiile potrivit rangului său, la Pensionul fracez Sachetti din Galați, unde a studiat până în 1831, apoi a urmat cursurile Pensionului Cuenim din Iași, unde a învățat un pic de franțuzească, un pic de nemțească, un pic de grecească, ceva istorie și geografie. Cum timpul a trecut repede în 1834, alături de alți colegi precum –Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Matei Millo, etc. au plecat la studii ,,în șarmantul Paris”locuind împreună în rue Notre-Dame des Champs.1 După dobândirea diplomei de bacalaureat tânărul moldovean, se va înscrie la facultatea de medicină, apoi la drept dar nu va finaliza cursurile acestora. S-a reîntors în țară în septembrie 1837 și s-a înrolat în armata Moldovei cu gradul de cadet. În anii următori Cuza se va apropia din ce în ce mai mult de politica promovată de adepții principiilor democratice, depărtându-se de regimul lui Mihail Sturdza. Astfel a participat la 27 martie 1848 la Adunarea Populară desfășurată la Hotelul Petesburg din Iași. Domnitorul a înăbușit însă orice tentativă de mișcare revoluționară, arestând majoritatea complotiștilor. Deși trebuiau să fie trimiși în Turcia, cu ajutorul consulului englez de la Brăila, revoluționarii vor trece în Transilvania participând la Adunarea Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, cunoscând astfel și revendicările românilor ardeleni. Cuza va petrece un an în exil, apoi la Viena, Paris și Constantinopol de unde, în 1849 a revenit în Moldova în compania noului domn Grigore Al. Ghica. Va fi numit președinte al Judecătoriei Covurluiului (1849-1851, 1855-1856), apoi director al Ministerului de Interne ( 1851), primind în această perioadă și rangul de vornic.2 Istoria și destinul îl vor propulsa pe tronul Principatelor- Firește în concepția multora el era un outsider pentru candidatura la domnie, deoarece nu se remarcase prin acțiuni deosebite în activitatea sa, făcând politică doar la nivel local. Și firește grupările politice ce au preferat ? Au preferat să aleagă un tânăr neexperimentat și ușor de manevrat. Cuza nu s-a lăsat manipulat și a înțeles să ia la un moment dat în totalitate controlul vieții politice din Principatele Unite. Astfel pe 5 ianuarie 1859 a fost ales în unanimitate domn al Moldovei. În Țara Românească soluția era mult mai simplă și totuși surpriza a fost mare, deoarece deputații munteni nu auziseră niciodată de tânărul colonel. Problema a fost discutată și tranșată în noaptea de 23/24 ianuarie la hotelul Concordia. A doua zi,la ședința Adunării Elective, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Țării Românești. La puțin timp după acest eveniment, la 18 februarie 1859, o scrisoare din Paris, emisă după toate probabilitățile de un român călător prin capitala Franței, afirma pintre altele: ”Se spune aici că împăratul și guvernul francez, în ciuda Conferinței, vor sprijini dubla alegere a lui Cuza ....Multe persoane consideră numirea lui Cuza un fapt împlinit. Cel puțin el este capabil de fapte mari și frumoase pentru patria sa. Pentru istoria Moldovei el devine un personaj.1 Modul în care au fost realizate etapele Unirii este cunoscut, dar precizăm că mai întâi a fost nevoie de recunoașteea dublei alegeri împotriva căreia se pronunțase Turcia și Austria. Cuza a trimis misiuni speciale- V. Alecsandri la Paris, Londra și Torino, pe Ludovic Steege la Viena și Berlin, peprincipele Obolenski la Petesburg, pe I. Bălăceanu la Cavour și Napoleon al III lea și pe Ștefan Golescu la Paris și Berlin ca să convingă și să câștige înțelegerea și simpatia Puterilor garante. Dar așa cum l-am cunoscut noi pe domnitor, ne-am dat seama că dragostea oamenilor simpli față de el n-a încetat nici o clipă, nici atunci când s-a aflat în fruntea statului român, dar nici atunci când se găsea în exil. Acest sentiment s-a amplificat an de an, soarta postumă a domnitorului situându-se undeva la interferența dintre om și legendă. Și de aceea ne-am pus întrebarea cât de popular a fost Cuza- omul –Cuza –domnul ? Bineînțeles discutând pe această temă ne-am dat seama că, popularitatea lui Alexandru Ioan Cuza, crescuse enorm mai ales datorită faptelor sale de guvernare – Cuza domnul. Sunt mari năzuințe... sunt mari reforme, care au contribuit imens la progresul României. Să ne aducem aminte de câteva așteptate, pentru că au fost demult visate de popor. Secularizarea averilor mănăstirești .... această chestiune aducea atingere autonomiei țării. Daniile însemnau de fapt scurgerea unor importante venituri peste graniță.’’Secularizarea a creat o ambianță și o atmosferă care a contribuit la realizarea reformei agrare. Începutul se făcuse și marea proprietate fusese serios atinsă....Tari pe dreptatea cauzei și având un precedent cu secularizarea, Cuza și Kogălniceanu au adus legea rurală.,,2 Firește legi mari care i-au adus și dușmani mari...Abil și fin tactician, Alexandru Ioan Cuza a sesizat conjunctura favorabilă din exterior și a aplicat verificata măsură a politicii faptului împlinit. Deoarece se împiedica de o Cameră înțepenită în interesele ei,domnitorul i-a preparat și i-a aplicat prompt lovitura de grație, dizolvând-o. Deci așa cum am citit istoricii o numesc’’ lovitura de la 2 mai.,, Și după furtunoasele bătălii ......iată un răgaz la Ruginoasa...ne e greu să cuprindem în pagini tot ce s-a înfăptuit în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și de aceea ne-am gândit să ne le reamintim, oare pe care dintre ele... Iată se dezvoltă învățământul, cultura, știința și bineînțeles universitățile - cea bucureșteană și cea ieșeană, dragă sufletului nostru. La 6/18 octombrie 1860, Mihail Kogălniceanu înaintă domnitorului un raport de înființare a Universității din Iași, la care anexă și statutele instituției. Ele aveau la bază, ca formă inspiratoare, documentele Consiliului Școlar din februarie 1860. La 26 octombrie /7 noiembrie 1860, Universitatea ieșeană își deschidea porțile. Deasemenea pe locul vechiul colegiu ,, Sf. Sava’’se va ridica clădirea Universității bucureștene – Universitatea fiind înființată printr-un decret promulgat la 4/16 iulie1864, cu nr. 765, și semnat, în afară de domnitor, de ministrul Instrucțiunii Publice de atunci, Dimitrie Bolintineanu.Și dacă vorbim de realizări, Iașul a constituit pentru domnitor, un permanent obiect de atenție și dragoste, orașul bucurându-se de favoruri câtuși de puțin neglijabile. S-au pavat străzi și șosele;se creară condiții de realizare a navigației pe Prut; se înființă banca de circulație și scont; se crează școli speciale;s-au alocat fonduri pentru terminarea unor construcții(cazarma și catedrala); se alocară, de asemenea, fonduri pentru canalizarea Bahluiului, etc.3O altă problemă dificilă a fost înființarea Băncii României, la 19/31 octombrie 1865. De ce o bancă ? Pentru că înființarea ei, ar fi rezolvat o serie de probleme legate de utilizarea capitalului pentru noile instituții înființate după Unire, înlesnind modernizarea agriculturii, stimulând dezvoltarea unor activități industriale, sprijinind comerțul.Crearea ei era motivată și de obținerea unui drept de emisiune care ar fi soluționat problema monedei.Banca era absolut necesară și în raport de nivelul dobânzilor de pe piața liberă, imposibil de controlat. La aceste realizări mai putem adăuga reînființarea conservatorului de muzică și declamațiune din București,(1/13 noiembrie 1864), Muzeul Național de Antichități (1/13 septembrie 1865),etc. Acum să ne amintim cine a fost – Cuza omul... Modest și cu un nedezmințit simț al proporțiilor, Alexandru Ioan I știa prea bine că reuțita din ianuarie 1859 nu se datora unor calități extraordinare. Bineînțeles nimeni ni-i punea la îndoială cinstea, credința sinceră în ideile liberale ale veacului său, firea dezinteresată și dragostea sa fierbinte pentru tot ce este românesc. Firește însușirile sale nu erau atât de strălucitoare, încât cei din jur să se simtă striviți. Cuza nu era un Demostene ca Mihail Kogălniceanu, nu se bucura de faima și onorurile acordate lui Negri, n-avea condeiul și lui Alecsandri, dar nici vrăjmașii lor. Pe de altă parte, Alexandru Ioan Cuza făcea parte din cei puțini, pentru că nu odată, avusese ocazia să constate dragostea pe care i-o arăta poporul său-plugari, târgoveți, o parte din boierimea țării, - luminații- îi închinau cele mai nobile simțăminte. Pentru ei domnul era steaua lor, norocul unui popor urgisit, depozitarul de idealuri și nădejdi, părinte și cârmuitor blând. Cuza nu urcase în tron tăind capete,barca lui nu plutise niciodată pe o mare de sânge și lacrimi. De aceea nu simțea teama.Vodă Cuza se preumbla nestingherit pe ulițele Bucureștiului, în strai de colonel, însoțit doar de un aghiotant, ori de Baligot de Beyne, șeful său de cabinet.Intra în prăvălii și locante stătea de vorbă cu oamenii și primea cu plăcere cafeluța oferită de câte un negustor mai îndrăzneț. Domnul îi ura pe lingușitori, nu-și mazilea dușmanii politici și se amuza atunci când citea presa critică la adresa sa. Firește Alexandru Ioan Cuza era conștient de propria sa valoare și nu a șovăit să-și urmeze destinul convins că era în consens cu istoria sau că, în orice caz, istoria îi va reține gestul. De ce ? Deoarece Cuza Domnul a fost luptătorul pentru Unire, pentru dobândirea independenței, pentru înlăturarea robiei țăranilor, pentru secularixarea averilor mânăstirești, pentru întărirea armatei, ...și nu e puțin. Dar iată că spre sfârșitul guvernării sale, adversarii politici își vor intensifica presiunile....pe plan inters cât și extern. A fost evident că toate acțiunile politice și diplomatice întreprinse de Alexandru I. Cuza după realizarea Unirii depline a avut drept scop desăvârșirea autonomiei țării și obținerea atributelor esențiale ale suveranității statului român reușind să se detașeze tot mai mult de dependența față de Poartă, afirmându-și în același timp, pe plan internațional, existența de sine stătătoare și intențiile de neatârnare deplină. Alexandru Ioan Cuza se poate considera, pe bună dreptate, conducătorul ,, unei adevărate națiuni moderne, capabilă de a-și apăra toate drepturile ei,legătura cu Poarta ne mai fiind decât o simplă condiție impusă de Europa garantă.’’ 1 Devenise o certitudine că Alexandru Ioan Cuza și colaboratorii săi obținuseră un atu prețios în lupta pe care o duceau cu un regim potrivnic și rigid. Dar acest succes conținea în el și prologul detronării domnitorului Unirii.2 Detronarea lui Al. I. Cuza, la 11 februarie 1866, a făcut să se îndrepte privirile Europei spre problemele Orientului. Puterile grante au înțeles exact semnificația acestui gest politic și au încercat să întreprindă o serie de măsuri, în vederea contracarării lui. Ele știau că înlăturarea lui Cuza era un atac direct împotriva regimului juridic internațional sub care se afla statul român. Treptat oamenii politici români au reușit să rezolve problema succesiunii lui Al. I. Cuza. Dar domnitorului Unirii destinul și istoria îi pregătiseră un amar exil, având o durată egală cu cea a domniei, încheiat în noaptea de 15 mai 1873. Murea departe de țară una dintre cele mai mari personalități ale poporului român, de numele căruia erau legate cele mai importante realizări ale epocii : Unirea, desființarea clăcii, și împropietărirea țăranilor, secularizarea averilor mănăstirești, legea electorală, crearea unei oștiri naționale, autonomia țării și a Bisericii, instrucție gratuită și obligatorie, acte care acum aparțineau istoriei. Mihail Kogălniceanu în cuvântul de omagiu rostit la 29 mai arăta că Alexandru Ioan Cuza a simbolizat ,, renașterea României’’și ,, conștiința națională’, că ,, și-a ținut întotdeauna cuvântul’’; că ,, era gata să-și sacrifice tronul, persoana sa numai să-și apere țara de orice pericol’’. Faptele mari ‘’sunt nepieritoare’’, ele ‘’opresc chiar moartea’’. ‘’ Alexandru Ioan I nu poate să moară ‘’;o dovedesc’’ lacrimile unui popor întreg, lacrimi ce se varsă de oriunde se vorbește românește’’...’’Veșnica lui amintire .......nu se va șterge din inimile noastre și a fiilor noștri; și cât timp va avea țara aceasta o istorie, cea mai frumoasă pagină......va fi aceea a lui Alexandru Ioan I...... pentru că acesta a fost omul, acesta a fost domnul așa cum l-am cunoscut noi..........

Alexandru Ioan Cuza was born on March 8, 1820, in Bârlad being a descendant of a boyar family. His father came from a family of small and medium boyars in Fălciu County (today Vaslui County), landowners with positions in the princely administrations of Moldova, and his mother, Sultana Cozadini, came from a Greco-Italian family in Constantinople. The Cuza child will learn the first mysteries of learning, gaining through his mother, a highly trained woman, a chosen education, the tact of behavior and the taste for harmony. On the other hand, the backrest Ioan Cuza, enlightened boyar and polyglot urged his children to take - remember the teachings that resulted from the books.1. He began his studies according to his rank, at the Sachetti French Pension in Galați, where he studied until 1831, then he attended the Cuenim Pension in Iași, where he learned a little French, a little German, a little Greek, some history and geography. How time passed quickly in 1834, together with other colleagues such as Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Matei Millo, etc. they went to study "in charming Paris" living together in the rue Notre-Dame des Champs. After obtaining the baccalaureate diploma, the young Moldovan will enroll in medical school, then in law, but will not complete their courses. He returned to the country in September 1837 and enlisted in the Moldovan army with the rank of cadet. In the following years Cuza will get closer and closer to the policy promoted by the followers of democratic principles, moving away from the regime of Mihail Sturdza. Thus, on March 27, 1848, he participated in the People's Assembly held at the Petesburg Hotel in Iași. However, the ruler suppressed any attempt at a revolutionary movement, arresting most of the conspirators. Although they had to be sent to Turkey, with the help of the English consul from Brăila, the revolutionaries will move to Transylvania participating in the National Assembly in Blaj on May 3/15, 1848, thus knowing the demands of the Transylvanian Romanians. Cuza will spend a year in exile, then in Vienna, Paris and Constantinople, from where, in 1849, he returned to Moldova in the company of the new Mr. Grigore Al. Ghica. He will be appointed president of the Carpet Court (1849-1851, 1855-1856), then director of the Ministry of Interior (1851), receiving during this period the rank of vornic. History and destiny will propel him to the throne of the Principalities - Of course in the conception of many he was an outsider for the candidacy for the reign, because he had not distinguished himself by special actions in his activity, doing politics only at local level. And of course what did the political groups prefer? They preferred to choose an inexperienced young man who was easy to handle. Cuza did not allow himself to be manipulated and understood to take full control of political life in the United Principalities at some point. Thus, on January 5, 1859, he was unanimously elected prince of Moldavia. In Wallachia the solution was much simpler and yet the surprise was great, because the deputies from Muntenia had never heard of the young colonel. The issue was discussed and resolved on the night of January 23/24 at the Concordia Hotel. The next day, at the meeting of the Electoral Assembly, Alexandru Ioan Cuza was unanimously elected lord of Wallachia. Shortly after this event, on February 18, 1859, a letter from Paris, issued in all probability by a Romanian traveling through the French capital, stated among other things: "It is said here that the emperor and the French government, in spite of the Conference, will support the double Cuza's choice .... Many people consider Cuza's appointment a fact. At least he is capable of great and beautiful deeds for his homeland. For the history of Moldova he becomes a character. The way in which the stages of the Union were carried out is known, but we specify that first it was necessary to recognize the double choice against which Turkey and Austria had ruled. Cuza sent special missions - V. Alecsandri to Paris, London and Turin, Ludovic Steege to Vienna and Berlin, Prince Obolensky to Petesburg, I. Bălăceanu to Cavour and Napoleon III and Ștefan Golescu to Paris and Berlin to persuade and gain the understanding and sympathy of the Guarantor Powers. But as we met the ruler, we realized that the love of the people simple to him did not cease for a moment, not even when he was at the head of the Romanian state, but not when he was in exile. This feeling amplified year after year, the posthumous fate of the ruler being somewhere at the interference between man and legend. And that's why we asked ourselves how popular was Cuza-man-Cuza-sir? Of course, discussing this topic, we realized that the popularity of Alexandru Ioan Cuza had grown enormously, especially due to his governing deeds - Mr. Cuza. There are great aspirations ... there are great reforms, which have contributed immensely to Romania's progress. Let's remember a few expectations, because they have long been dreamed of by the people. The secularization of monastic wealth .... this issue affected the country's autonomy. The Danes actually meant the flow of important incomes across the border. '' Secularization created an ambiance and an atmosphere that contributed to the agrarian reform. The beginning had been made and the great property had been seriously affected .... Strong on the justice of the cause and having a precedent with secularization, Cuza and Kogălniceanu brought the rural law. ,, Of course great laws that also brought them great enemies ... fine tactician, Alexandru Ioan Cuza noticed the favorable situation from the outside and applied the verified measure of the policy of the accomplished fact. Because he was stumbling over a stiff Chamber in its interests, the ruler prepared them and promptly applied the coup de grace, dissolving it. So, as I read, historians call it '' the May 2 coup. ' to Alexandru Ioan Cuza and that's why we thought to remember which of them ... Education, culture, science and of course the universities are developing - the one in Bucharest and the one in Iași, dear to our soul. On October 6/18, 1860, Mihail Kogălniceanu submitted to the ruler a report on the establishment of the University of Iași, to which he annexed the statutes of the institution. They were based, as an inspiring form, on the documents of the School Council from February 1860. On October 26 / November 7, 1860, the University of Iași opened its doors. Also on the place of the old college "St. Sava" will be erected the building of the University of Bucharest - the University being established by a decree promulgated on 4/16 July 1864, with no. 765, and signed, in addition to the ruler, by the then Minister of Public Instruction, Dimitrie Bolintineanu. . Streets and roads were paved, conditions were created for navigation on the Prut; the circulation and discount bank is set up; special schools are created, funds have been allocated for the completion of some constructions (barracks and cathedral); are also allocated funds for the sewerage of Bahlui, etc. Another difficult problem was the establishment of the Bank of Romania, on October 19/31, 1865. Why a bank? Because its establishment would have solved a series of problems related to the use of capital for the new institutions established after the Union, facilitating the modernization of agriculture, stimulating the development of industrial activities, supporting trade. Its creation was motivated by obtaining a right to issue. solved the currency problem. The bank was absolutely necessary and in relation to the level of interest rates on the free market, impossible to control. To these achievements we can add the re-establishment of the conservatory of music and declamation in Bucharest, (1/13 November 1864), the National Museum of Antiquities (1/13 September 1865), etc. Now let's remember who he was - Cuza the man ... Modest and with an undeniable sense of proportion, Alexander John I knew too well that the success of January 1859 was not due to extraordinary qualities. Of course, no one questioned his honor, his sincere faith in the liberal ideas of his age, his selfless nature and his hot love for everything Romanian. Of course, his features were not so bright that those around him felt crushed. Cuza was not a Demostene like Mihail Kogălniceanu, he did not enjoy the fame and honors given to Negri, he did not have the pen and Alecsandri, but neither did their enemies. On the other hand, Alexandru Ioan Cuza was one of the few, because more than once, he had had the opportunity to see the love shown to him by his people-ploughmen, townspeople, part of the country's nobility, - the Enlightenment- worshiped his noblest feelings . To them the lord was their star, the luck of a plagued people, the repository of ideals and hopes, the gentle father and ruler. Cuza had not ascended the throne cutting off his head, his boat had never floated on a sea of blood and tears. That is why he did not feel fear. Voda Cuza walked freely on the streets of Bucharest, in colonel's clothes, accompanied only by an streets of Bucharest, in colonel's clothes, accompanied only by an aide-de-camp, or by Baligot de Beyne, his chief of staff. He entered the shops and lodges and talked to people and received pleasure the coffee offered by a more daring merchant. The Lord hated flatterers, did not hate his political enemies, and amused himself when he read the critical press against him. Of course, Alexandru Ioan Cuza was aware of his own value and did not hesitate to follow his destiny convinced that he was in agreement with history or that, in any case, history will retain his gesture. Why ? Because Cuza Domnul was the fighter for the Union, for gaining independence, for removing the slavery of the peasants, for secularizing the monastic fortunes, for strengthening the army, ... and it is not small. But here that towards the end of his government, political opponents will intensify their pressures .... on both internal and external plan. It was obvious that all the political and diplomatic actions undertaken by Alexandru I. Cuza after the achievement of the full Union aimed at completing the autonomy of the country and obtaining the essential attributes of the sovereignty of the Romanian state managing to detach itself more and more from at the same time, internationally, independent existence and intentions of complete independence. Alexandru Ioan Cuza can rightly consider himself the leader of "a true modern nation, capable of defending all its rights, the connection with the Gate being nothing more than a simple condition imposed by Europe as a guarantor." Alexandru Ioan Cuza and his collaborators had obtained a valuable asset in the fight they were waging with an opposing and rigid regime. But this success also contained in him the prologue to the dethronement of the ruler of the Union. The dethronement of Al. I. Cuza, on February 11, 1866, turned the eyes of Europe to the problems of the Orient. The granting powers understood exactly the significance of this political gesture and tried to take a series of measures to counter it. They knew that Cuza's removal was a direct attack on the international legal regime under which the Romanian state was. Gradually, the Romanian politicians managed to solve the problem of Al's succession. I. Cuza. But destiny and history had prepared a bitter exile for the ruler of the Union, having a duration equal to that of his reign, ended on the night of May 15, 1873. One of the greatest personalities of the Romanian people died, far from the country. important achievements of the time: Union, abolition of the clique, and peasant ownership, secularization of monastic wealth, electoral law, creation of a national army, autonomy of the country and the Church, free and compulsory education, acts that now belonged to history. Mihail Kogălniceanu in his homage speech on May 29 showed that Alexandru Ioan Cuza symbolized the "rebirth of Romania" and "the national conscience", that "he always kept his word"; that "he was ready to sacrifice his throne, his person only to defend his country from any danger." Great deeds "are immortal," they "even stop death." "Alexandru Ioan I cannot die", "the tears of an entire people prove it, tears that are shed from wherever Romanian is spoken" ... "His eternal memory ....... will not be erase from our hearts and our sons; and as long as this country has a history, the most beautiful page ...... will be that of Alexander John I ...... because this was the man, this was the lord as be that of Alexander John I ...... because this was the man, this was the gentleman as we knew him ..........