Historic-geographical studies play big role in the development of the interdisciplinary approach by integration of the knowledge gained in various scientific fields, and providing the basis for further geographical, historical, ethnographic, cultural and other scientific and practical research. Cartographic methods serve as the cornerstone of the historic-geographical approach, the application of which within the framework of complex research allows us to solve important scientific problems and find reliable answers to numerous questions that arise when systematizing knowledge about the natural and cultural heritage. Systematization of cartographic sources and their comparative analysis is a challenging scientific task, accomplishment of which allows us to create a more objective picture of the past.Ancient maps of the North-Western Black Sea Region are extremely poorly studied and even systematized. Some of them remain little known, and many of those that have been studied need to be adequately explained and rethought. The most noteworthy geographical features located within the borders of modern Moldavia and neighboring Romania and Ukraine are depicted on some of the oldest maps. In the 16th to 18th centuries, the foundation for detailed mapping of the territory and the creation of large-scale overview maps was laid, including the works of J. Castaldo, M. Bronovii, G.L. Beauplan, N. Sanson, F. de Wit, G. Cantelli, V.M. Coronelli, P. Schenk, M. Seutter, D.K. Kantemir, G.A.B. Rizzi Zannoni, F.V. Bawr, J.F. Schmidt and other outstanding cartographers of the Renaissance and Enlightenment. A comprehensive topographic study of the North-Western Black Sea Region began only at the turn of the 18th–19th centuries, when the first survey and topographic maps began to be compiled, which allowed users to not only get a general idea of the geography of the region, but also navigate the area quite confidently.

Studiile istorico-geografice joacă un rol important în dezvoltarea abordării interdisciplinare prin integrarea cunoştinţelor dobândite în diverse domenii ştiinţifice şi oferind baza pentru alte cercetări, cum ar fi cele geografice, istorice, etnografice, culturale şi alte cercetări ştiinţifice şi practice. Metodele cartografice servesc drept piatra de temelie a abordării istorico-geografice, a cărei aplicare în cadrul cercetărilor complexe ne permite să rezolvăm probleme ştiinţifice importante şi să găsim răspunsuri fiabile la numeroase întrebări care apar atunci când se sistematizează cunoştinţele despre patrimoniul natural şi cultural. Sistematizarea surselor cartografice şi analiza comparativă a acestora reprezintă o sarcină ştiinţifică provocatoare, realizarea căreia ne permite să creăm o imagine mai obiectivă a trecutului.Hărţile antice din regiunea nord-vestică a Mării Negre sunt extrem de slab studiate şi sistematizate. Unele dintre ele rămân puţin cunoscute, iar multe dintre cele care au fost studiate trebuie să fie explicate şi regândite în mod adecvat. Cele mai remarcabile caracteristici geografice situate în interiorul graniţelor Moldovei moderne şi a vecinilor României şi Ucrainei sunt descrise pe unele dintre cele mai vechi hărţi. În secolele 16-18, s-au pus bazele pentru cartarea detaliată a teritoriului şi crearea hărţilor de ansamblu la scară largă, inclusiv lucrările lui J. Castaldo, M. Bronovii, G.L. Beauplan, N. Sanson, F. de Wit , G. Cantelli, VM Coronelli, P. Schenk, M. Seutter, D.K. Kantemir, G.A.B. Rizzi Zannoni, F.V. Bawr, J.F. Schmidt şi alţi cartografi remarcabili ai Renaşterii şi Iluminismului. Un studiu topografic cuprinzător al regiunii de nord-vest a Mării Negre a început abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când au început să fie compilate primele ridicări şi hărţi topografice, care le-au permis utilizatorilor să obţină nu numai o idee generală a geografiei regiunii, dar şi pentru navigarea sigură în acest spaţiu.