Difuzarea bibliei în limba română din 1819
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
369 6
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-24 12:47
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478):27-23"1819" (2)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
Istoria generală (3882)
SM ISO690:2012
POŞTARENCU, Dinu. Difuzarea bibliei în limba română din 1819. In: Latinitate, Romanitate, Românitate, Ed. 4, 6-7 noiembrie 2020, Chișinău. Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2020, Ediția 4, pp. 33-34. ISBN 978-9975-152-56-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Latinitate, Romanitate, Românitate
Ediția 4, 2020
Conferința "Latinitate, Romanitate, Românitate"
4, Chișinău, Moldova, 6-7 noiembrie 2020

Difuzarea bibliei în limba română din 1819

CZU: 94(478):27-23"1819"

Pag. 33-34

Poştarencu Dinu
 
Institutul de Istorie
 
 
Disponibil în IBN: 9 noiembrie 2020


Rezumat

Despre tipărirea în 1819, la Sankt Petersburg, de către Societatea Biblică Rusă, a Bibliei în limba română, au scris Alexandru Bălţătescu, Ştefan Ciobanu, Mircea Păcurariu, Sergiu Valcov, Maria Danilov.Filiala din Basarabia a Societăţii Biblice Ruse avea obligaţia să acorde Societăţii Biblice Ruse suportul necesar în vederea distribuirii pe scară largă a bibliei, care urma să fie pusă în vânzare.La începutul anului 1818, intenţionând să extindă zona geografică de difuzare a Noului Testament şi a Bibliei, Comitetul Filialei din Basarabia a Societăţii Biblice Ruse a socotit de cuviinţă să traducă în limba română broşura despre scopul Societăţii Biblice Ruse şi, tipărind-o, să fie răspândită nu numai în Basarabia, dar şi în Principatele Române În 1818, Filiala din Basarabia a Societăţii Biblice Ruse a distribuit prin vânzare Noul Testament în limba română, tipărit la Sankt Petersburg, nu numai printre locuitorii basarabeni şi cei din stânga Nistrului, dar şi în dreapta Prutului. La 19 iulie 1820, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse i-a ordonat mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni să prezinte lista bisericilor şi a mănăstirilor din Eparhia Chişinăului şi Hotinului care nu dispuneau de biblii, urmând ca locaşurile enumerate să fie înzestrate cu aceste cărţi sfinte de către Societatea Biblică Rusă.Periodic, protopopii ţinutali transmiteau Dicasteriei Duhovniceşti din Chişinău sumele de bani încasate în urma vânzării Bibliei şi a Noului Testament.Noul Testament (ediţiile din 1817 şi 1819) şi Biblia (ediţia din 1819), tipărite la Sankt Petersburg, au fost aduse la Chişinău, de unde, prin intermediul protopopilor ţinutali, au fost difuzate printre preoţi şi alţi cărturari din Basarabia, iar o parte din tiraje s-a trimis în Principatul Moldovei şi Țara Românească.

Dublin Core Export

<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?>
<oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'>
<dc:creator>Poştarencu, D.V.</dc:creator>
<dc:date>2020</dc:date>
<dc:description xml:lang='ro'><p>Despre tipărirea &icirc;n 1819, la Sankt Petersburg, de către Societatea Biblică Rusă, a Bibliei &icirc;n limba rom&acirc;nă, au scris Alexandru Bălţătescu, Ştefan Ciobanu, Mircea Păcurariu, Sergiu Valcov, Maria Danilov.Filiala din Basarabia a Societăţii Biblice Ruse avea obligaţia să acorde Societăţii Biblice Ruse suportul necesar &icirc;n vederea distribuirii pe scară largă a bibliei, care urma să fie pusă &icirc;n v&acirc;nzare.La &icirc;nceputul anului 1818, intenţion&acirc;nd să extindă zona geografică de difuzare a Noului Testament şi a Bibliei, Comitetul Filialei din Basarabia a Societăţii Biblice Ruse a socotit de cuviinţă să traducă &icirc;n limba rom&acirc;nă broşura despre scopul Societăţii Biblice Ruse şi, tipărind-o, să fie răsp&acirc;ndită nu numai &icirc;n Basarabia, dar şi &icirc;n Principatele Rom&acirc;ne &Icirc;n 1818, Filiala din Basarabia a Societăţii Biblice Ruse a distribuit prin v&acirc;nzare Noul Testament &icirc;n limba rom&acirc;nă, tipărit la Sankt Petersburg, nu numai printre locuitorii basarabeni şi cei din st&acirc;nga Nistrului, dar şi &icirc;n dreapta Prutului. La 19 iulie 1820, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse i-a ordonat mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni să prezinte lista bisericilor şi a mănăstirilor din Eparhia Chişinăului şi Hotinului care nu dispuneau de biblii, urm&acirc;nd ca locaşurile enumerate să fie &icirc;nzestrate cu aceste cărţi sfinte de către Societatea Biblică Rusă.Periodic, protopopii ţinutali transmiteau Dicasteriei Duhovniceşti din Chişinău sumele de bani &icirc;ncasate &icirc;n urma v&acirc;nzării Bibliei şi a Noului Testament.Noul Testament (ediţiile din 1817 şi 1819) şi Biblia (ediţia din 1819), tipărite la Sankt Petersburg, au fost aduse la Chişinău, de unde, prin intermediul protopopilor ţinutali, au fost difuzate printre preoţi şi alţi cărturari din Basarabia, iar o parte din tiraje s-a trimis &icirc;n Principatul Moldovei şi Țara Rom&acirc;nească.</p></dc:description>
<dc:source>Latinitate, Romanitate, Românitate (Ediția 4) 33-34</dc:source>
<dc:title>Difuzarea bibliei &icirc;n limba rom&acirc;nă din 1819</dc:title>
<dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type>
</oai_dc:dc>