Cercetările urbane acordă atenție sporită spațiului urban. Politicile urbane din diverse orașe din lume, la rândul său, tind spre a spori simțul de apartenență față de spațiul urban astfel încât un spațiu urban impersonal să devină un loc reprezentativ și îndrăgit de oameni. Analizând spațiul urban după modelul orașului în trei straturi de Sveatoslav Murunov (spațiu fizic, interacțiuni sociale, coduri culturale), vom putea observa cum intensitatea interacțiunilor sociale creează emoții și sensuri speciale față de un spațiu urban anume și el devine un loc special în mentalul orășenilor. În orașele post-sovietice, inclusiv Chișinău, tinerii au locurile sale îndrăgite. Care este mecanismul de formare a emoțiilor față de un loc sau altul? Este un loc îndrăgit de un individ sau grup același ca și un loc reprezentativ promovat public? Care sunt asemănările și diferențele dintre un loc îndrăgit și unul reprezentativ? Când acestea coincid și când nu? Interviurile și hărțile mentale create de tinerii de etnie rusă (realizate în perioada 2018-2019) răspund la aceste întrebări. Experiența urbană este cea care determină atașamentul față de spațiul urban și cea care face diferența dintre spații îndrăgite și spații reprezentative. Experiența, la rândul ei, face parte din activități obligatorii și non-obligatorii (după J. Gehl), ceea ce determină și gradul de atașament față de spațiu și catalogarea lui drept „drag” sau „reprezentativ”. Astfel, studiul de față prezintă care locuri se includ în aceste două categorii și analizează cauzele și consecințele acestei diferențieri.