Clădirea de mari dimensiuni (lungimea fațadei 31 m), compusă din peste două duzini de încăperi, înconjurată de o incintă cu turnuri la colțuri, aflată pe teritoriul sitului Orheiul Vechi, a rămas cu istoria incertă. La începutul studierii vestigiilor clădirea a fost considerată drept locuința comandantului militar al cetății Orhei – ”palatul pârcălabului”, deși n-a fost datată categoric arheologic și nici arhitectura n-a fost atrasă pentru determinarea destinației. Structura spațială a clădirii a fost realizată în 2-3 etape, reprezentând în final două nivele suprapuse. Clădirea deasupra solului acoperă un nivel subteran cruciform, care în comun cu orientarea axei clădirii spre Kaaba (11 gr. nord-vest – sud-est) indica prezența unei clădiri de cult islamic. Încăperile nivelului superior sunt grupate la est și vest de nucleul subteran – un compartiment central (cca. 7,6x7,6 m) cu 3  brațe laterale și un foișor de aceleași dimensiuni. Odăile sunt dispuse de o parte și de alta a culoarelor, prin care se accede în compartimentul central. Trei – patru încăperi, au rezultat din ajustarea schemei planimetrice la structura părții subterane, rămase fără utilizare.  Căutările de identificare a destinației clădirii au condus spre ariile civilizației orientale, unde asemenea plan cu nucleu central cruciform este specific locuințelor aristocratice,  răspândit împreună cu religia islamică la est și vest de zona de origine - Asia Anterioară. Identificarea sigură a destinației funcționale a clădirii de la Orheiul Vechi, complicată de prezența unui edificiu de cult în partea subterană, prezintă dificultate și din cauza utilizării universale a schemei cruciforme pentru variate tipuri de clădiri: de locuit, de cult și civile. Detectarea destinației va fi elucidată în contextul istoriei integrale a localității și a particularităților constructive inerente arhitecturii orientale medievale.