Accesibilitatea joasă a fosfaţilor mobili din sol şi defi citul de umiditate sunt factorii abiotici principali în realizarea potenţialului de productivitate a plantelor agricole. Fosforul este un element necesar în cantităţi mari pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Conţinutul lui în plante este marcat în mare parte de nivelul formelor mobile ale fosforului şi de regimul de umiditate a solului. Deşi defi citul de fosfor şi insufi cienţa de apă din sol persistă simultan în condiţii de câmp în multe regiuni agricole, inclusiv şi în Republica Moldova, aceşti factori abiotici sunt de regulă studiaţi separat. Plantele leguminoase sunt susceptibile la factorii de stres. Obiectivul cercetării a constat în studierea acţiunii fosforului şi fi erului asupra conţinutului de fosfor în organele plantelor a două genotipuri de soia în funcţie de regimul de umiditate a solului. Pentru realizarea acestui obiectiv s-au montat experienţe în vase de vegetaţie, unde s-a folosit solul de cernoziom carbonatat caracterizat printr-un conţinut inferior de fosfaţi mobili. În experienţe s-au cultivat două cultivare de soia ce diferă după nivelul de productivitate. Cultivarul Zodiac are un potenţial de productivitate moderat (26 q/ha), iar cultivarul Licurici se caracterizează printr-un nivel de productivitate înalt (39 q/ha). Plantele în faza înfl oritului au fost supuse stresului hidric (35% CTA – capacitatea solului pentru apă) pe o perioadă de două săptămâni. Rezultatele experimentale au demonstrat că condiţiile de nutriţie minerală şi regimul de umiditate a solului au marcat substanţial conţinutul şi absorbţia fosforului la ambele cultivare. Determinarea conţinutului de fosfor din frunze, tulpini, rădăcini şi nodozităţi a relevat că cea mai mică concentraţie a elementului s-a înregistrat la plantele din varianta fără aplicarea nutrienţilor. Fertilizarea plantelor a marcat mai evident conţinutul şi acumularea fosforului decât regimul de umiditate a solului. În condiţii nefavorabile de umiditate cultivarul Zodiac a depăşit cultivarul Licurici după nivelul fosforului acumulat în plante. În varianta cu defi cit de fosfor (fără folosirea fertilizanţilor) concentraţia fosforului în frunzele plantelor Zodiac s-a micşorat cu 26,6%, pe când la Licurici acest indice s-a redus mai evident (cu 37,1%) comparativ cu plantele din varianta cu nutriţie sufi cientă cu fosfor şi fi er. Nivelul concentraţiei lui în rădăcinile cultivarului Zodiac, cultivate în condiţii normale de umiditate, a diminuat cu 11,1% în varianta cu aplicarea fi erului pe fondalul de azot-fosfor. Valori inferioare ale concentraţiei elementului s-au înregistrat în frunzele plantelor Licurici în condiţii de stres hidric. Cantitatea nutrietului din tulpini la Zodiac a fost cu mult mai inferioară în condiţii de secetă, constituind doar 64% din nivelul plantelor control. Trebuie de subliniat, că concentraţia fosforului s-a schimbat mai esenţial în rădăcinile plantelor Zodiac, unde s-a atestat o majorare de la 2,66 mg/g în varianta cu nutriţie insufi cientă cu fosfor până la 4,32 mg/g masă uscată în varianta cu aplicarea elementelor nutritive. Nutriţia suplimentară cu fi er a contribuit la micşorarea conţinutului de fosfor în toate ţesuturile organelor vegetale. Concentraţia fosforului în frunze şi rădăcini s-a modifi cat în egală măsură în cazul folosirii nutriţiei combinate a fi erului şi azotului. Efectuarea nutriţiei suplimentare cu fi er pe un fondal moderat de fosfor a micşorat nivelul fosforului în frunze doar cu 7,8% la Zodiac şi cu 16,2% la Licurici. Aceeaşi legitate s-a constatat şi la nivel de rădăcini, unde reducerile au constituit 29,3% la Licurici şi nesemnifi cativ la Zodiac. Însă aplicarea fi erului pe fondalul de azot-fosfor a micşorat concentraţia lui în frunze şi tulpini cu 11,2 şi 32,4%. Prin urmare, efectul antagonist dintre aceste elemente s-a evidenţiat mai pronunţat la Licurici în comparaţie cu genotipul Zodiac. Aşadar, efectuarea nutriţiei suplimentare cu fosfor contribuie la creşterea concentraţiei fosforului în organele plantelor, însă nivelul de acumulare a fosforului total în plante creşte mai pronunţat în cazul optimizării nutriţiei minerale cu fosfor şi fi er.