Ceea ce ne propunem e o analiză a modurilor în care e organizată lectura cu voce tare în trei dintre cele mai importante comunități de tip cenaclu din spațiul românesc: Junimea, Sburătorul și Cercul literar de la Sibiu. E vorba de un subiect încă de mare noutate și în spațiul occidental, și deloc discutat până acum pe exemplele pe care le oferă literatura română. O asemenea abordare a vieții de cenaclu conduce, pe de o parte, la ideea că fiecare comunitate literară își generează propriul ritual de lectură, și că acesta nu e transmisibil, și prin urmare nici repetabil. Pe de altă parte, ea se dovedește a fi un instrument de lucru capabil să reveleze felul în care literatura produsă în cenaclu se hrănește ea însăși din particularitățile acestor puneri în scenă, mizând, la rândul său, pe mecanisme de dramatizare.

The present essay is an analysis of the ways in which the activity of reading aloud is organized in three of the most important Romanian literary circles/ communities: Junimea, Sburătorul and the Sibiu Literary Circle. While the topic of reading aloud amidst literary communities is still open in the Western academia, the examples provided by the Romanian culture should be not only in line with recent research but also in line with aspects of Romanian literary life that have not been addressed before. Such an approach to the life of literary circles leads, on the one hand, to the idea that each literary community generates its own reading ritual, which is not transmissible to further communities, and therefore not repeatable. On the other hand, it proves to be an effective tool able to reveal the way in which the "circle" literature feeds on staging, thus relying mainly on the mechanisms of dramatization.