Tendințele actuale în domeniul educației și politicii pieței muncii, presiunea din partea guvernelor, organizațiilor finanțatoare, studenților și a părinților, au determinat ca universitățile să-și concentreze eforturile în vederea creșterii calității programelor de studii, astfel încât să absolvenți angajabili. Un rol important în această direcție îl dețin structurile interne și externe de asigurare a calității, care acordă suportul necesar și monitorizează măsurile de îmbunătățire continuă a calității serviciilor educaționale întreprinse de instituțiile de învățământ superior. O revizuire a literaturii despre inserția pe piața muncii a absolvenților este o necesitate clară astăzi, iar prezenta cercetare realizează acest lucru prin rezumarea articolelor majore despre aspectele teoretice și empirice ale inserției pe piața muncii a absolvenților programelor de studii universitare. În ciuda numărului mare de studii, angajabilitatea absolvenților suferă de lipsa de control teoretic și de politizare, care par să devină obstacole majore pentru evoluțiile viitoare ale conceptului. De asemenea, sunt analizate politicile promovate de diverse țări în promovarea și asigurarea calității în învățământul superior, dar și asigurarea unui nivel sporit de anagajabilitate a absolvenților programelor de studii. Rezultatele cercetării arată că la proiectarea planurilor de învățământ, universitățile implică actorii interesați, cel mai des fiind implicate cadrele didactice, reprezentanții structurilor manageriale și studenții. Unele universități implică în acest proces reprezentanții angajatorilor. Universitățile dețin registre de evidență (parțială) a absolvenților, în cadrul cărora monitorizează traseul profesional al acestora în primii ani după absolvire. De cele mai multe ori, datele incluse în registre sunt incomplete sau incorecte.