Ursul brun face parte din numărul mamiferelor dispărute din fauna Republicii Moldova. Despre aceea, că acest carnivor mare şi puternic a trăit aici în trecut, mărturisesc reminiscenţele scheletice ale lui evidenţiate la staţiunile oamenilor preistorici. Cea mai timpurie descoperire de resturi scheletice de urs brun în Republica Moldova ţine de nivelul III de locuire umană al staţiunii paleolitice pluristratigrafice Duruitoarea Veche, vîrsta geologică  relativă a căruia constituie circa 165 mii de ani în urmă (Borziac, 1994), iar cea mai tîrzie descoperire, datează cu sec. XIV-XVI. Dimitrie Cantemir, domn al ţării Moldovei, menţionează prezenţa ursului brun în pădurile Moldovei la începutul sec. XVIII  în lucrarea sa “Descriptio Moldaviae”, prima ediţie în limba latină apărută în anul 1716. Deci, e posibil că ursul brun să fi dispărut din pădurile Moldovei  în a doua jumătate a sec. XVIII sau la începutul sec. XIX în timpul intensificării tăierelor ilicite a pădurilor din Basarabia. Prezenţa resturilor scheletice de urs brun preponderant solitare la staţiunile vînătorilor preistorici  demonstrează, că acest animal ce furniza locuitorilor staţiunilor respective multă carne şi o blană mare, călduroasă foarte necesare, mai cu seamă în timpul iernii, rar se întîlnea în pădurile din împrejurimile staţiunilor. Mai frecvent acest urs a fost în Holocenul mediu în raioanele centrale ale Moldovei din zona Codrilor, unde erau condiţii de viaţă mai favorabile. Finanţarea din fondul proiectului fundamental instituţional 11.817.08.14F