Printre staţiunile umane ale Paleoliticului superior din bazinul Nistrului Mijlociu prezintă interes arheologic, paleozoologic şi paleogeografic puţin cunoscuta staţiune Podgori I, situată la aproximativ 1,5 km spre nord-vest de satul Holoşniţa, raionul Soroca, în locul numit de băştinaşi Podgori. A fost depistată de arheologul Ilie Borziac în pereţii unei cotlovane, care, după o cercetare prealabilă (sondaje speciale şi curăţirea unui perete a cotlovanei pînă la adîncimea de circa 4,20 m), s-a dovedit a fi o staţiune arheologică pluristratigrafică a purtătorilor mai multor culturi umane preistorice din diverse epoci arheologice (Borziac, 1995). Vestigiile din epoca Paleoliticului superior  ţin de depunerile argilo - nisipoase de culoare galbenă deschisă cu orizonturi de argilă cleioasă mai întunecată la culoare, grosimea cărora constituia circa 3,5 m, în care au fost depistate deocamdată patru niveluri de cultură umană din Paleoliticul superior (Borziac, 1995). I. A. Borziac consideră prezenţa în adîncimea secţiunii a mai multor niveluri de locuire umană paleolitică. Nivelul I de locuire umană paleolitică se află la adîncimea de 0,7-0,8 m de la suprafaţă, avea grosimea 12-15 m şi slab reprezentat în vestigii (cîteva silexuri de tip gravettian), şi fragmente mici de oase de ren. În nivelul II de locuire, depozitat la adîncimea de 1,6 m, avînd grosimea de 7-12 cm, au fost depistate mai multe piese de silex, peste 80 fragmente de oase şi măsele solitare de ren (rangifer tarandus L.), două fragmente de oase (humerus) de cal (Equus cf. latipes), în rezultatul spălării argilei din nivelul respectiv au fost evidenţiate şi micromamirere: 3 maxilare inferioare şi dinţi izolaţi de microtus (stenocranius) gregalis Pall. şi 2 maxilare inferioare şi dinţi izolaţi de microtus oeconomus Pall., care au nimerit accidental în nivelul de locuire dat, prezentînd interes paleogeografic. Dimensiunele unor piese scheletice de ren (diametrul mare şi mic al cavităţii de articulaţie a scapulei – 31,0 mm X 28,0 mm, lăţimea epifizei distale a metacarpului: două exemplare (femele – 38,6mm şi 40,0 mm; două exemplare (masculi - 45,8 mm şi 46,2 mm), lungimea anterior-posterioară a măselei M1- 23,0 mm şi  25,6 mm demonstrează că în timpul respectiv (finele Pleistocenului superior) în zona acestei peşteri se aflau populaţii de reni de talie mică de tipul speciei r. tarandus cf. guettardi Desmaret. Nivelul III de locuire umană paleolitică se află la adîncimea 2,20 m. Din depunerile lui provin peste 150 fragmente de oase şi măsele răzleţe, printre care 2 fragmente bazale de coarne  mici (lungimea - 64 mm) şi subţiri cu o porţiune a cutiei craniale, un fragment de mandibulă cu dintele P2 în alveolă, epifize proximale de radius (diametrul lateral-medial 40,0 mm) şi de tibia (diametrul lateral-medial 51,0 mm), epifize distale de humerus (diametrul lateral-medial 47,0 mm şi 47,2 mm) şi de tibia (diametrul lateral-medial 17,2 mm), două astragale (lungimea laterală 43,5 mm, 44,6 mm, lăţimea distală 28,5 mm), care, ca şi piesele scheletice din nivelul II de locuire, aparţin unei specii de reni de talie mică de tipul rangifer tarandus cf. guettardi Desmaret, microtinelor:  microtus (stenocranius) gregalis, Microtus oeconomus şi Microtus sp.                              Nivelul IV de locuire, deocamdată, cel mai inferior (I. A. Borziac, 1995, consideră prezenţa în depunerile de mai jos a altor niveluri de locuire paleolitică, ca şi la staţiunea pluristratigrafică Cosăuţi I), este situat la o adăncime de 3,0-3,25 m, fiind reprezentat în secţiunea stratigrafică cercetată  de un orizont de argile cleioase de culoare galbenă închisă, în care s-au depistat unelte din silex, unele tipice gravettiene, cenuşă, bucăţi de cărbune de lemn, mai multe reminiscenţe puternic fragmentate  de oase determinate, ca şi cele din nivelurile de locuire umană paleolitică anterioare, de autorii  acestei informaţii, aparţinînd renului - rangifer tarandus l., calului - Equus cf. latipes grom., bizonului – bison priscus Boj., lupului (?) – Canis sp., vulpei -  vulpes sp., unor  microtine:  microtus (stenocranius) gregalis,  m. oeconomus. Interes deosebit prezintă o piesă de corn de ren de forma unui mîner cu incizii pe suprafaţa lui, în care se instalau piese de silex ascuţite, care, probabil, era utilizat  ca seceră. Cecetările au fost efectuate din fondul proiectului instituţional fundamental 11.817.08.14F.