Traducerea umorului constituie o adevărată provocare pentru traducători deoarece felul complex și specific al acestuia le impune alegerea dintre respectarea stilului umoristic original și interpretarea mesajului. Pe lângă trăsăturile specifice care complică procesul de traducere precum incongruiența, ambiguitatea și dependența culturală, există și teoria de gen al traducătorului care susține ideea impactului de gen al traducătorului asupra strategiilor alese în traducere și prin urmare asupra calității acesteia. Pornind de la paradigma cunoașterii și mânuirii limbajului de către om fiind determinate de factori precum genul, cultura, apartenența socialăetc., prezentul articol are ca obiective de bază analiza conceptului de gen în calitate de fenomen lingvistic dependente de impactul factorilor sociolingvistici și culturali, elaborarea criteriilor de analiză comparativă a versiunilor traduse de către traducătorii români de ambele sexe precum și analiza particularităților acestora în vederea îmbunătățirii calității traducerilor literarar – artistice.