Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
![]() |
![]() ![]() |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-01 16:13 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
78.071.1(44)(092) (1) |
Music (1836) |
![]() MELNIC, Victoria. Teoria fugii în tratatul despre înalta compoziţie muzicală a lui Antonin Reicha. In: Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică, 2015, nr. 3(26), pp. 6-12. ISSN 2345-1408. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică | |||||||
Numărul 3(26) / 2015 / ISSN 2345-1408 /ISSNe 2345-1831 | |||||||
|
|||||||
CZU: 78.071.1(44)(092) | |||||||
Pag. 6-12 | |||||||
|
|||||||
![]() |
|||||||
Rezumat | |||||||
Prezentul articol se axează pe analiza principalelor repere ale teoriei fugii expuse in ”Traite de haute composition musicale” (1824–1826) – cel mai important tratat semnat de reputatul compozitor, profesor și teoretician A. Reicha. Autorul cu lux de amănunte descrie elementele și compartimentele din care se compune o fugă: expoziţia, tema, răspunsul, episodul, stretto etc. El examinează fuga simplă și cea pe mai multe (pană la șase) teme, fără a ocoli cu atenţia și fugile cu diverse modificări ale temei (in lărgire sau diminuare, in inversare sau in mișcare recurentă), fugile cu acompaniament orchestral ș.a. Reicha diferenţiază fuga veche compusă după toate regulile contrapunctului sever și cea modernă scrisă in stilul liber. Un mare interes prezintă observaţiile autorului asupra problemei unităţii și diversităţii in fugă. Concluzionand constatăm o abordare progresivă a multor subiecte ce ţin de structura fugii, de particularităţile expresive și de modalităţile de utilizare ale acesteia in diferite genuri și stiluri muzicale. |
|||||||
Cuvinte-cheie A. Reicha, temă, răspuns, expoziţie, fugă simplă, fugă pe mai multe teme, episod, stretto |
|||||||
|
Dublin Core Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <oai_dc:dc xmlns:dc='http://purl.org/dc/elements/1.1/' xmlns:oai_dc='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/' xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xsi:schemaLocation='http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc/ http://www.openarchives.org/OAI/2.0/oai_dc.xsd'> <dc:creator>Melnic, V.B.</dc:creator> <dc:date>2015-08-11</dc:date> <dc:description xml:lang='ro'>Prezentul articol se axează pe analiza principalelor repere ale teoriei fugii expuse in ”Traite de haute composition musicale” (1824–1826) – cel mai important tratat semnat de reputatul compozitor, profesor și teoretician A. Reicha. Autorul cu lux de amănunte descrie elementele și compartimentele din care se compune o fugă: expoziţia, tema, răspunsul, episodul, stretto etc. El examinează fuga simplă și cea pe mai multe (pană la șase) teme, fără a ocoli cu atenţia și fugile cu diverse modificări ale temei (in lărgire sau diminuare, in inversare sau in mișcare recurentă), fugile cu acompaniament orchestral ș.a. Reicha diferenţiază fuga veche compusă după toate regulile contrapunctului sever și cea modernă scrisă in stilul liber. Un mare interes prezintă observaţiile autorului asupra problemei unităţii și diversităţii in fugă. Concluzionand constatăm o abordare progresivă a multor subiecte ce ţin de structura fugii, de particularităţile expresive și de modalităţile de utilizare ale acesteia in diferite genuri și stiluri muzicale. </dc:description> <dc:description xml:lang='en'>This article focuses on the analysis of the main landmarks of the fugue theory presented in „Traite de haute composition musicale“ (1824–1826) – the most important treatise signed by the famous composer, teacher and theorist A. Reicha. Th e author describes in detail the elements and compartments making up a fugue: theme, answer, exposition, episode, stretto etc. He examines the simple and the multiple fugues (up to six themes); without overlooking the fugues with various theme changes (in augmentation or in diminution, in inversion or recurring movement), as well as the fugues with orchestral accompaniment, etc. Reicha differentiates the old fugue, composed respecting all the rules of strict counterpoint, and the modern fugue, written in free style. The author’s comments on the problem of unity and diversity in the fugue are of great interest. In conclusion we can see in Reicha’s fugue theory a progressive approach to many subjects related to the structure, the expressive peculiarities and the methods of using the fugue in various musical genres and styles. </dc:description> <dc:source>Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică 26 (3) 6-12</dc:source> <dc:subject>A. Reicha</dc:subject> <dc:subject>fugă simplă</dc:subject> <dc:subject>fugă pe mai multe teme</dc:subject> <dc:subject>temă</dc:subject> <dc:subject>răspuns</dc:subject> <dc:subject>expoziţie</dc:subject> <dc:subject>episod</dc:subject> <dc:subject>stretto</dc:subject> <dc:title>Teoria fugii în tratatul despre înalta compoziţie muzicală a lui Antonin Reicha</dc:title> <dc:type>info:eu-repo/semantics/article</dc:type> </oai_dc:dc>