Similitudinea umană, între mărimea taliei şi capacităţile intelectuale, poziţionarea atitudinală şi trăsăturile de personalitate
Close
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1446 17
Ultima descărcare din IBN:
2023-03-12 18:18
SM ISO690:2012
ŞLEAHTIŢCHI, Mihail. Similitudinea umană, între mărimea taliei şi capacităţile intelectuale, poziţionarea atitudinală şi trăsăturile de personalitate . In: Psihologie, revista ştiinţifico-practică , 2012, nr. 4, pp. 36-54. ISSN 1857-2502.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Psihologie, revista ştiinţifico-practică
Numărul 4 / 2012 / ISSN 1857-2502 /ISSNe 2537-6276

Similitudinea umană, între mărimea taliei şi capacităţile intelectuale, poziţionarea atitudinală şi trăsăturile de personalitate

Pag. 36-54

Şleahtiţchi Mihail
 
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 13 decembrie 2013


Rezumat

La oameni, efectul de similitudine are loc atunci, când se atestă o identitate sau o mare asemănare între două sau mai multe caracteristici ale acestora. Multiple cercetări sistematice au arătat că acestui efect îi aparţine un rol de primă importanţă în producerea afilierilor interpersonale. Prin mijlocirea lui, apar şi se menţin necontenit atracţia interpersonală, simpatia, prietenia, iubirea, solidaritatea de grup. Spunând că afilierile interumane se produc preponderent după criteriul similarităţii, este important să avem în vedere că în practică se întâlnesc mai multe tipuri de similitudine. S-a observat, bunăoară, că, de foarte multe ori, contează similitudinea fizică/morfologică (înălţime, talie, culoarea ochilor, forma mâinilor etc.). Sunt numeroase şi cazurile în care contează similitudinea trăsăturilor de personalitate (extrovertit-introvertit, inteligenţă socio-afectivă etc.). În plus, se mai poate vorbi despre similitudinea cognitiv-axiologică (credinţe, atitudini, valori etc.) şi cea legată de caracteristicile sociale (clasă socială, religie, rasă, etnie, statut social etc.). În pofida popularităţii de care se bucură, efectul de similaritate nu poate fi tratat, totuşi, în termeni absoluţi. În această ordine de idei, vom reţine, pentru început, că majoritatea covârşitoare a probelor empirice legate de efectul vizat au fost obţinute în condiţii de laborator, ceea ce poate genera probleme de extrapolare la situaţiile din viaţa reală. Mai apoi, nu trebuie să se facă abstracţie de faptul că, de foarte multe ori, asemănarea cu anumite persoane nu ne bucură, ci – dimpotrivă– ne indispune. Şi, în sfârşit, sunt frecvente situaţiile în care ne simţim atraşi de alţii în virtutea complementarităţii nevoilor, şi nu în cea a potrivirilor de personalitate, de atitudini sau de apartenenţă confesională.

A similarity effect occurs when there has been attested an identity or a great similarity between two or more persons. Multiple systematic research studies have shown that this effect has a highly important role in creating inter-human affiliations. Interpersonal attraction, sympathy, friendship, love, group solidarity appear and are continuously maintained by this effect. In saying that inter-human affiliations are generated mainly on the criterion of similarity, it is important to keep in mind that there are several types of similarity in practice. It has been observed, for instance, that the physiological/ morphological similarity matters very often (height, eye color, shape of hands, etc.). There are also many cases where the personological similarity matters (extrovert-introvert, social and affective intelligence, etc.). There can also be a cognitive-axiological similarity (beliefs, attitudes, values, etc.) and a sociological similarity (social class, religion, race, ethnicity, social status, etc.). Despite its popularity, the similarity effect cannot be treated, however, in absolute terms. In this context, it should be firstly noted that the greatest majority of the empirical evidence related to this effect, has been obtained in laboratory conditions, which can generate problems of extrapolation to situations from real life. Secondly, the fact that the resemblance to certain people doesn’t make us happy, but rather upsets us shouldn’t be disregarded. And fi nally, there are frequent situations where we feel attracted to others by virtue of complementary needs, and not by that of matching personalities, attitudes or religious affiliation.

Cuvinte-cheie
atracţie interpersonală, similitudine psihomorfologică, similitudine socială,

similitudine