Începând cu vara anului 1949, răscoalele ţărăneşti cuprind şi judeţul Bihor. Tensiunile sociale au izbucnit cu predilecţie în zona de câmpie şi au cunoscut aspecte violente. Toate au avut la bază aceleaşi cauze legate de sistemul de cote, plata în bani a muncitorilor agricoli şi treierişul la arie. Reprimarea mişcărilor ţărăneşti a fost violentă şi s-a făcut cu meticulozitate de către forţele de Securitate. În ciuda evenimentelor extrem de sângeroase care s-au desfăşurat în câteva dintre comunităţile rurale din judeţul Bihor, propaganda oficială a omis să menţioneze aceste izbucniri violente sau le-a dat o altă conotaţie, astfel ca opinia publică să nu fie informată despre adevărat dimensiune a nemulţumirilor ţăranilor. Ziarul Crişana, principalul instrument de propagandă în mâinile Partidului Comunist, reflectă o cu totul altă realitate, una în care întreaga societate era solidară cu lupta de clasă împotriva chiaburilor. În timp ce sute de ţărani se adunau în faţa Comitetelor provizorii din comune, înarmaţi cu seceri şi furci, cerând „pâine” şi strigând sloganuri anticomuniste, ziarul Crişana aloca ample spaţii editoriale competiţiilor de recoltare.