În epoca globalizării proceselor economice și sociale, a interdependenței în creștere a civilizațiilor și a grupurilor etnice, cultura contemporană se distinge printr-o varietate de idei, interese și preferințe. Dinamismul său inerent, caracterul contradictoriu al impulsurilor, care se exclud reciproc, reflectă dorința de a înțelege și utiliza potențialul cultural regional și mondial. Într-un mediu în transformare rapidă, datorită schimbărilor din situația politică, condițiilor economice, atitudinilor ideologice, îndrumărilor spirituale și morale, se impun noi cerințe tuturor instituțiilor socio-culturale, inclusiv muzeelor. Un muzeu contemporan este un fel de instrument al culturii, despre care există poziții și puncte de vedere diferite. Muzeul apare în fața noastră cu numeroase fațete: sub forma unui „laborator”, „trezorerie”, „mașină a timpului”, care ne poartă în alte vremuri și țări; sub forma unui „loc pentru conservarea, studiul și expunerea martorilor materiali ai trecutului”; simultan, ca „depozit angajat în activități de cercetare și educație” și „un depozit al valorilor”, precum și „un mijloc pentru dialogul între timpuri și culturi”. Astăzi, publicul, tot mai mult se așteaptă ca interpretarea muzeului să prezinte mai multe opinii și perspective asupra trecutului, prezentului și viitorului, precum și ex-plorarea unor subiecte magistrale, precum, de exemplu, valorile umane. Muzeul, ca instituție relevantă din sectorul cultural și educativ, reprezintă nu doar locul pentru explorarea valorilor umane și a problemelor contemporane, ci, cu siguranță, și spațiul, care poate contribui la facilitarea schimbărilor pozitive în modul de relaționare între oameni. Indubitabil, pe măsură ce comunitățile noastre se diversifică, ne uităm la acele aspecte care ne unesc, precum și la cele care sunt unice. Credem că experiențele pozitive ale oamenilor de implicare în cultura și moștenirea culturală pot contribui la dezvoltarea durabilă a societății, la extinderea acesteia.