În cadrul oricărei organizaţii, comunicarea reprezintă un proces esenţial prin care are loc schimbul de mesaje şi informaţii în vederea realizării scopului şi obiectivelor planificate. De asemenea, comunicarea este elementul fundamental care stă la baza funcţiei de coordonare, facilitând intervenţia managerilor în vederea sincronizării şi armonizării acţiunilor membrilor organizaţiei. Mesajele şi informaţiile comunicate sunt supuse unui proces de interpretare şi prelucrare din partea fiecărui membru al organizaţiei, care urmăreşte evaluarea şi selectarea datelor relevante, pentru a se obţine o reducere a incertitudinii în ceea ce priveşte înţelegerea şi cunoaşterea misiunii şi obiectivelor promovate de organizaţie. Sursa majorităţii problemelor de comunicare o constituie diferenţa dintre conţinutul mesajului sau impactul pe care managerul intenţionează să-l transmită şi modul în care ceilalţi membri ai organizaţiei recepţionează mesajul.

Within any organization, communication is an essential process through which the exchange of messages and information takes place in order to achieve the intended purpose and objectives. Also, communication is the fundamental element underlying the coordination function, facilitating the intervention of managers in order to synchronize and harmonize the actions of the members of the organization. The communicated messages and information are subject to a process of interpretation and processing by each member of the organization, which aims to evaluate and select the relevant data, in order to obtain a reduction of uncertainty regarding the understanding and knowledge of the mission and objectives promoted by the organization. The source of most communication problems is the difference between the content of the message or the impact that the manager intends to convey and the way in which the other members of the organization receive the message.