Progresele tehnologice influențează enorm societatea, modificând considerabil calitatea vieţii, sănătatea, oferind noi oportunități de transport, comunicare, formare etc. Trecerea de la tehnologiile tradiționale la cele moderne implică o educație si o mentalitate tehnologică nouă. Explozia informațională şi uzura accelerată a cunoștințelor științifice, tehnice ca şi proliferarea, diversificarea si perfecționarea continuă a produselor tehnologice impun o educaţie tehnologică prin care omul să fie capabil să stăpâneasca mai bine şi să exploateze mai eficient aceste tehnologii. Astfel, va fi înțeles omul în efortul său continuu de a se perfecționa, asociindu-și tehnologia pentru a-și dezvolta, prelungi si multiplica forța si simțurile prin instrumente si mașini, produse ale tehnologiei; pentru a-și multiplica capacitățile de operare a informației (cunoscând funcționarea si inițiindu-se în exploatarea calculatoarelor), disponibilizându-se pentru activități creatoare și, nu în ultimă instanță, pentru a fi în armonie cu natura si a evita dezechilibrele. Paradoxal, dar în acelaşi timp, se adeverește una dintre ipotezele secolului XIX – când progresul tehnico-ştiinţific cauzează anumite incertitudini, credibilitatea în ştiinţă se reduce simţitor, cauzând lipsa de interes a tinerilor faţă de cariera ştiinţifică. Cu toate că acum, în perioada de criză, interesul faţă de acest domeniu este în scădere, experiența globală demonstrează că după depresiunea economică începe creșterea rapidă şi dezvoltarea tehnologiilor bazate pe inovaţii. Drept efect, cercetarea şi industria încep să resimtă lipsa resurselor umane. O serie de cercetări recente, efectuate în ultimii ani în ţările europene, Canada şi SUA arată, că deşi în aparenţă numărul persoanelor înscrise la universităţi se află în creştere, numărul celor care optează pentru științe exacte şi inginerești descrește continuu. Același fenomen se resimte tot mai mult şi în Republica Moldova: solicitanți de a urma studiile la fizică, chimie, biologie, inginerie rămân tot mai puţini, majoritatea alegând științele sociale, medicina, dreptul. Cauzele sunt multiple: motive sociale, legate de infrastructură, atingerea unor scopuri personale, gradul de solicitare al domeniului dat, ș.a. Dar cel mai important factor, care determină opțiuni pentru viitoarea profesie constă în modul de predare a disciplinelor în cauză în școală, atractivitatea disciplinelor, accesibilitatea materialului. Persoanele ce dispun de cunoștințe superficiale în domeniile științelor fundamentale nu vor opta pentru inginerie, iar dacă, din întâmplare o vor urma, vor abandona studiile sau nu vor profesa domeniul selectat. Din păcate, nici unul dintre aceste scenarii nu lipsește în ultimii ani din repertoriul studenților și absolvenților din Republica Moldova. Drept consecință, deși anual sunt completate (cu greu!) locurile bugetare la aceste facultăți, numărul absolvenților este cu mult mai redus, iar dintre aceștia doar o mică parte își aleg activitatea conform diplomei obținute. Un motiv extrem de serios rezidă în cunoștințele profesionale insuficiente, lipsa abilităților, incapacitatea de a lua o decizie, neîncrederea în cunoștințele proprii, care creează tinerilor probleme serioase în cadrul activității profesionale. În Europa au fost efectuate un șir de cercetări, care vizau aprofundarea cunoștințelor fundamentale ale elevilor și studenților în materie de științe exacte prin modificarea modului de predare. În rezultat, au fost selectate și actualmente sunt promovate două inițiative inovative, denumite «Pollen» și et «Sinus-Transfer», care au prezentat rezultate promițătoare vis-a-vis de sporirea interesului și a cunoștințelor elevilor în domeniul științelor exacte și aplicative. Aceste iniţiative au la bază modificarea modului de predare a ştiinţelor exacte – substituirea totală sau parţială a metodelor deductive, aplicate actualmente, prin metode bazate pe investigaţii (Inquiry-basedscienceeducation – IBSE). IBSE a prezentat rezultate pozitive atât în cazul studiilor preuniversitare, cât şi a celor universitare, fiind aplicabilă pentru elevii şi studenții cu diverse capacități, perfect compatibilă cu tendința acestora spre excelentă. Metoda permite de a dezvolta modul practic de gândire a tinerilor, capacitatea de a pune întrebări şi de a căuta răspunsuri, dezvoltând ingeniozitatea şi interesul faţă de științele exacte. În contextul situației actuale privind predarea științelor exacte în școlile din Republica Moldova, aplicarea metodelor bazate pe investigaţii (IBSE) pare a fi ruptă de realitate. Problema de bază constă în programele de învățământ suprasolicitate, în Curriculele disciplinelor cu cerinţe exagerate, concepute parcă pentru un grup elitar, dar nu pentru tineri cu un potențial şi capacități normale de asimilare a materialului. Care este reacția tinerilor la această situație? Diversă, în funcție de aptitudini, preferințe, asiduitate, situație etc. Majoritatea caută să se conformeze cerințelor generale – de a obține note înalte. Cei cu un potențial mediu şi mic contemplează situaţia care îi depășește, fără a face eforturi de a asimila cunoștințe – cumva examenul va fi luat. Şi doar o mică parte din tineri, cu un potenţial considerabil mai înalt – cu „energie de activare”sunt capabili să asimileze aceste programe complexe. În rezultat, majoritatea tinerilor sunt formați superficial, absolut conștient, ei acceptând această situație deoarece societatea le-o impune. Atât timp cât lucrurile vor merge la fel, nu poate fi vorba de progres, deoarece nici cunoștințele fundamentale, nici capacitatea de a le aplica în practică nu corespund exigențelor actuale din tehnologie, știință şi alte domenii de activitate. Situația ar putea fi depăşită doarcu eforturi comune din partea societăţii, a comunităţii ştiinţifice şi a autorităţilor. Un moment principial constă în abordarea integrată a programelor şi curriculelor respectând continuitatea materialului studiat. Concomitent este necesar de a fi revăzute și instrumentele pedagogice, integrând metodele clasice cu cele bazate pe investigații (IBSE).