Repertoriul pentru orchestra de fanfară are specificul său, incluzând atât opusuri originale, cât și transcrieri. O mare parte din lucrări sunt preluate din alte genuri muzicale, creații scrise pentru diferite instrumente, orchestră de cameră și cea simfonică, lucrări vocale, fie de cameră, fie vocal-simfonice sau de operă, de asemenea, și muzică populară. Iată de ce, problema orchestrației, adaptării creative la specificul formației de fanfară a unei lucrări, fără a-i știrbi din autenticitate, dar, totodată, a-i conferi originalitate, unicitate dintr-o nouă perspectivă sonoră, este foarte importantă. Componența în exclusivitate din instrumente aerofone a fanfarei ridică anumite cerințe față de transpunerea în execuția ei a diferitor lucrări. Păstrarea echilibrului sonor, a caracterului temelor muzicale, a redării dramaturgiei muzicale, a dinamicii și tempo-ului prin aplicarea altor tehnici de execuție, altor hașuri etc. — iată câteva repere importante pe care se axează muzicianul la preluarea unei lucrări în repertoriul pentru fanfară, dar și la efectuarea unei orchestrații originale. Ne propunem să analizăm câteva lucrări din repertoriul orchestrei de fanfară, având în prim-plan particularitățile orchestrației și aranjamentului realizat.