Currently, argumentation is viewed from the perspective of various theories, that start from different premises and have different goals. In logic – both formal and informal – a restrictive concept of argument is used, with mainly didactic purposes: encouraging an argument type considered as „standard”. Treating arguments from this perspective neglects the multitude of argumentation forms present in everyday conversation, which often have very little in common with formal argumentation structures. When we view argumentativity rather as an orientation of a conversation, independent of the form „arguments” take, the interlocutors’ attempts to persuade one another can be analyzed from other theoretical and methodological presuppositions

Actualmente, argumentarea este privită din perspectiva mai multor teorii, care pornesc de la premise diferite și urmăresc scopuri de diferită natură. În logică – atât cea formală, cât și cea informală – se utilizează un concept restrictiv de argument, în scopuri mai curând didactice: încurajarea unui tip de argumentare considerat „standard”. Abordarea argumentelor din această perspectivă neglijează multitudinea de forme ale argumentării prezente în conversația cotidiană, care nu au adesea decât foarte puține în comun cu structurile formale ale argumentării. Or, atunci când argumentativitatea este considerată mai curând o orientare a conversației, independentă de forma pe care o iau „argumentele”, încercările interlocutorilor de a se convinge unul pe altul pot fi analizate pornind de la presupoziții teoretice și metodologice diferite.