Învățământul superior de tip convergent reprezintă o formă nouă de pedagogie universitară, care îmbină armonios metodologiile de predare-învățare-evaluare și regulile tradiționale de organizare a instruirii universitare cu practicile de activitate și de comunicare de natură digitală. Această formă nouă de pedagogie universitară a obținut contururi vădite la sfârșitul secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea, odată cu integrarea noilor tehnologii informaționale în procesele didactice din instituțiile de învățământ superior. Implementarea în masă a noilor tehnologii informaționale în practicile educaționale universitare ordinare s-a produs însă mai târziu, odată cu instituirea stării de urgență în sănătatea publică, determinată de pandemia COVID-19. Nouă configurație a învățământului universitar a fost aplicată la scară largă în perioada pandemiei, când instruirea universitară a fost posibilă doar la distanță, această formă fiind, la acel moment, unica posibilă.

The convergent higher education represents a new form of university pedagogy, which harmoniously combines teaching-learning-evaluation methodologies and traditional rules for organizing university training with activity and communication practices of a digital character. This new form of university pedagogy gained visible contours at the end of the 20th century – the beginning of the 21st century, with the integration of new information technologies in the didactic processes in higher educational institutions. The mass implementation of new information technologies in ordinary university educational practices occurred later, however, with the establishment of the state of emergency in public health, determined by the COVID-19 pandemic. The new configuration of university education was applied on a large scale during the pandemic, when university learning was only possible at distance, this form being, at that time, the only one possible.