The complex assessment of children with special educational needs correlates a series of data obtained by anamnesis, medical diagnosis (clinical and paraclinical) and psychopedagogical diagnosis (using methods such as observation, conversation, questionnaire, survey, application of tests or experimental samples, etc.) in following this evaluation, a formative diagnosis is established (which also includes a differential diagnosis) and school guidance documents are drawn up. Thus, based on the operational psychological theories developed by J. Piaget and L. S. Vyggotzski (the area of the next development), the evaluation and diagnosis activity are transformed from an ascertaining activity into an investigative-ameliorating activity of research-action type. In this way, the evaluation and diagnosis of children with special educational needs become a complex, unitary, dynamic and long-lasting process, which aims to facilitate the development and application of compensatory and recovery therapeutic approach, school guidance of the child in optimal conditions, promoting school integration and socialization and normalization of the child's life. Linehan provided a brief and accurate description of the purpose of behavioral assessment: "to understand what the client's problem is and how to change it for the better." In Linehan's statement there is an implicit idea, namely that behavioral assessment is more than an exercise in describing and classifying behavioral abilities and deficiencies. Behavioral assessment goes beyond obtaining a psychometric result, equivalent data or coefficients, no matter how important these results may be for other purposes. Behavioral assessment tries to discover the function served by behavior, in the environment of that person (eg positive reinforcement through social recognition, negative reinforcement by avoiding a task). The results of a comprehensive behavioral assessment give the behavioral analyst an image of the variables that increase, decrease, maintain, or generalize the studied behavior. Also, a well-constructed and detailed behavioral assessment provides a map based on which the variables that control behavior can be identified and understood. Consequently, subsequent interventions can pursue a direct goal, with a much better chance of success. As Bourret, Vollmer and Rapp pointed out: "the critical test of ... assessment is the degree to which it effectively differentiates an effective learning strategy". Interviews and checklists are approaches to indirect evaluation because the data obtained through these measurements represent memories, reconstructions or subjective classifications of events.

Evaluarea complexă a copiilor cu cerințe educative speciale corelează o serie de date obținute prin anamneză, diagnostic medical (clinic și paraclinic) şi diagnostic psihopedagogic (folosind metode ca observația, convorbirea, chestionarul, ancheta, aplicarea de teste sau probe experimentale, etc.) în urma acestei evaluări se stabilește un diagnostic formativ (care include și un diagnostic diferențial) și se întocmesc documentele de orientare școlară. Astfel, pe baza teoriilor psihologice operaționale elaborate de J. Piaget şi L. S. Vîgotski (zona proximei dezvoltări), activitatea de evaluare şi diagnoză se transformă dintr-o activitate constatativă într-o activitate investigativ- ameliorativă de tip cercetare – acțiune. În acest mod, evaluarea și diagnoza copiilor cu cerințe educative speciale devin un proces complex, unitar, dinamic şi de durată, care are drept finalitate facilitarea elaborării şi aplicării demersului terapeutic compensator şi recuperator, orientarea școlară a copilului în condiții optime, favorizarea integrării școlare şi sociale și normalizarea vieții copilului. Linehan a oferit o descriere succintă și acurată a scopului evaluării comportamentale: ,, a înțelege care este problema clientului și cum să fie modificată în bine’’. În afirmația lui Linehan există o idee implicită, și anume că evaluarea comportamentală este mai mult decât un exercițiu de descriere și clasificare a abilităților şi deficiențelor comportamentale. Evaluarea comportamentală trece dincolo de obținerea unui rezultat psihometric, a unor date echivalente sau a unor coeficienți, indiferent de cât de importante ar putea fi aceste rezultate pentru alte scopuri. Evaluarea comportamentală încearcă să descopere funcţia deservită de comportament, în mediul respectivei persoane (exemplu întărirea pozitivă prin recunoaștere socială, întărirea negativă prin evitarea unei sarcini). Rezultatele unei evaluări comportamentale comprehensive oferă analistului comportamental o imagine asupra variabilelor care cresc, descresc, mențin sau generalizează comportamentul studiat. De asemenea, o evaluare comportamentală bine construită și detaliată oferă o hartă pe baza căreia pot fi identificate și înțelese variabilele care controlează comportamentul. În consecință, intervențiile ulterioare pot urmări un obiectiv direct, având mult mai multe șanse de succes. După cum sublinia Bourret, Vollmer și Rapp : „testul critic al ...evaluării este gradul la care indică diferențial o strategie eficientă de învățare” Interviurile și checklist-urile sunt abordări ale evaluării indirecte deoarece datele obținute prin aceste măsurători reprezintă amintiri, reconstrucții sau clasificări subiective ale evenimentelor.