Cea mai răspândită definiţie a microreţelei este: Grup de sarcini interconectate şi surse energetice distribuite cu comportare clar definită care operează ca o entitate unică controlabilă în cadrul unei reţele, se pot conecta şi deconecta de la reţea pentru a permite funcţionarea în ambele regimuri: de „insulă” şi în sistem. Designul optimizat şi gradul de dirijare a microreţelei poate spori independenţa energetică şi diversifica sursele de energie în întreg sistemul energetic. Dacă asupra caracterului de consum pot fi efectuate analize pentru a planifica în viitor regimurile de operare a sistemului energetic, atunci caracterul de generare a surselor regenerabile este unul intermitent ce este foarte greu de supus prezicerii, ele depind doare de condiţiile climaterice. Pentru a satisface cu succes condiţiilor noi, conceptul microreţelei a generării distribuite devine una destul de promiţătoare, nu doar în ariile izolate sau îndepărtate, dar şi comunităţile urbane. Adiţional, microreţelele oferă unele beneficii importante consumatorilor finali de a schimba statutul din pasivi în activi (consumer - prosumer). O microreţea inteligentă tipică se reprezintă ca o „insulă” energetică aparte. Proiectarea şi construcţia acestor obiective se face în modul individual în fiecare caz aparte. Pot fi microreţele ale unor campusuri, universităţi, aeroporturi, parcuri tehnologice, etc. O importanţă deosebită are implementarea conceptului microreţelelor în cazul gospodăriilor agrare şi din industria alimentară, acestea fiind uneori amplasate mai îndepărtat de la infrastructura energetică, fapt care condiţionează preocuparea spre un nivel dorit de securitate energetică. În componenţa sa sunt incluse sarcinile, adică consumatorii (ei consumă energie dar pot şi produce - prosumeri), sursele regenerabile de energie, unităţi de generare, sau cogenerare permanentă cu puterea instalată în dependenţă de necesităţi, electromobilele – în calitate de acumulatoare de energie şi rezerve pentru a aplatiza la momentul oportun curba de sarcină, instalaţii industriale, celule de combustibil. Toate aceste componente sunt interconectate între ele prin linii bi - direcţionale, unde fluxurile de putere pot curge în ambele direcţii, spre deosebire de configurarea reţelelor vechi tradiţionale, unde fluxurile aveau doar o direcţie. O microreţea energetică are conexiune cu reţeaua de bază tradiţională. Şi evident, la un nivel destul de dezvoltat al acestui concept, numărul de microreţele va fi unul considerabil, în cele din urmă obţinând o arhitectură de multiple conexiuni a asemenea unităţi energetice interconectate între ele. Întregul sistem menţionat este amplasat pe o platformă informaţională şi de telecomunicaţii (ICT), care utilizând tehnologiile informaţionale dirijează cu operarea întregului sistem şi alege cele mai optime regimuri de funcţionare. Se mai numeşte acest sistem-instrument „internetul energetic”. Necesitatea modernizării sistemului energetic este o problemă la scară globală. Gradul de uzură în diferite ţări este diferit, dar în general, este considerabil de mare. Reconfigurarea sistemului energetic cu implementarea conceptului microreţelelor inteligente este cea mai oportună direcţie de dezvoltare, demonstrată tot din experienţa mondială ca este o soluţie de triplu câştig: ecologic, economic, de securitate energetică. În contextul acestor măsuri de amploare se presupune o reconfigurare serioasă a reţelelor existente, care din condiţii de necesitate de operare încontinuu, este posibil de efectuat doar treptat, fără a recurge la deconectări. În afară de aspecte tehnologie, conceptul microreţelelor inteligente, ca şi alte proiecte energetice necesită un suport considerabil financiar cu implicarea unor scheme performante de investiţii, dar şi un cadru legal bine elaborat, capabil de a reglementa relaţiile actorilor în acest mediu energetic specific.