The cognitive process and one of its most difficult aspects – translation into different languages - is an obstacle to creating a perfect Artificial Intelligence, because translation is not limited to formulas. The accuracy of the terminology and the lack of ambiguity of the word are the purposes of artificial intelligence while limiting the development of linguistic thinking. The transhumanism involves the improvement of the man, as an unfinished link of evolution, based on his connection with technological elements. From the author`s point of view, the “man-machine” interaction offers a dubious advantage for the human civilization and the planetary ecological system. This is, first of all, anachronistic and its main goal is singularity, i.e., the management of intellectual energy within the strict framework of technology. The article schematically provides the explicit sequence of the translation process. Based on relevant examples, the author demonstrates the difference between mental operations of Artificial Intelligence and those of the man in the translation process. According to the author, translation is a universal feature of human thought, while the process of translating the thought into the speech form is due to biological-genetic, emotional, socio-historical memory and experience, as well as the possibility of the individual translation of the thought into the mother tongue and into any other language. Moreover, translation is one of the strongest survival qualities of homo sapiens.

Procesul de gândire și unul dintre cele mai dificile aspecte ale sale – traducerea în diferite limbi – reprezintă un obstacol în calea creării unei Inteligențe Artificiale perfecte, deoarece traducerea nu se limitează la formule. Exactitatea terminologiei și lipsa de ambiguitate a cuvântului sunt scopul inteligenței artificiale limitând, în același timp, dezvoltarea gândirii lingvistice. Transumanismul presupune perfecționarea omului, ca o verigă nefinalizată a evoluției, în baza conexiunii sale cu elementele tehnologice. Interacțiunea „om-mașină”, din punctul de vedere al autorului, oferă un avantaj dubios pentru civilizația umană și sistemul ecologic planetar. Aceasta este, în primul rând, anacronică și urmărește drept scop principal singularitatea, adică gestionarea energiei intelectuale în cadrul strict al tehnologiei. Articolul prezintă schematic secvența explicită a procesului de traducere. În baza unor exemple relevante, autorul demonstrează diferența dintre operațiile mentale ale Inteligenței Artificiale și cele ale omului în procesul de traducere. Potrivit autorului, traducerea este o însușire universală a gândirii umane, iar procesul de traducere a gândului în formă de vorbire se datorează memoriei biologico-genetice, emoționale, socio-istorice și experienței, precum și posibilității de traducere individuală a gândului în limba maternă și-n orice altă limbă. Mai mult, traducerea este una dintre cele mai puternice calități de supraviețuire ale lui homo sapiens.