Referindu-se la cercetarea problemei domeniilor mănăstireşti, istoricul Alexandru I. Gonţa considera că aceasta este una nouă „prin ea însăşi” [1]. Acelaşi lucru se poate spune şi despre problema satelor din ţinutul Orheiului închinate Bisericii în secolele XV-XVI, cu toate că istoricul Mihai Onilă, prin publicarea în anul 1991 a repertoriului satelor închinate din ţinuturile Lăpuşna, Orhei şi Soroca, aducea o anumită contribuţie în acest sens. Totuşi lista de sate închinate mănăstirilor din cele trei ţinuturi, alcătuită de distinsul cercetător, reflectă doar parţial procesul închinării satelor orheiene în secolele XV-XVI. De aceea, în lucrarea de faţă ne-am propus elucidarea fenomenului închinării unor importante stăpâniri din ţinutul Orheiului în perioada indicată mai sus. Astfel, din actele de stăpânire, emise de cancelaria domnească, rezultă că în secolele XV-XVI au fost închinate mănăstirilor următoarele sate şi alte stăpâniri din acest ţinut: prisăci pe Itchil şi pe Lopatna (1431) [2], satul Pogor cu mori pe Răut (1527) [3, 4], satul Davida şi cu „iezerele în Nistru” (<1554-1555>) [5], satul Horodişte (1559) [6], satul Ocna (1559) [7], satele Alexinţi pe Ciorna şi Sadova pe Bâcovăţ (1560) [8], o baltă (1576) [9]. Datele obţinute din analiza actelor de stăpânire arată că satele şi alte stăpâniri din ţinutul Orheiului ajung în posesia Bisericii ca rezultat al închinării acestora pentru pomenirea stăpânului şi a rudelor sale. În comparaţie cu alte ţinuturi ale Ţării Moldovei proprietatea Bisericii n-a atins proporţii mari în ţinutul Orheiului în secolele XV-XVI. Pentru această perioadă situaţia din acest ţinut era asemănătoare cu cea din ţinutul Hotin [10], ambele fiind zone de margine ale ţării, prin urmare, pereclitate de incursiunile de pradă turco-tătare şi ale cazacilor, care se terminau, de obicei, cu devastarea sau chiar distrugerea lor. O retrospectivă asupra materialului de care dispunem arată că în ţinutul Orheiului în secolele XV-XVI aveau stăpâniri mănăstirile Bistriţa (două prisăci pe Itchil şi pe Lopatna şi o baltă), Căpriana (satele Alexinţi, Sadova), Humor (satul Davida), Neamţ (satul Horodişte), Probota (o parte din satul Pogor şi mori în Răut) etc. Cu toate că numărul satelor închinate este departe de a reda realitatea de pe teren, deoarece rămân documente nepublicate până acum, totuşi datele relevate par a fi destul de sugestive. Acestea ne arată că, până la o nouă revizuire sau completare a fondului de documente puse în circulaţie, în ţinutul Orheiului în secolele XV-XVI existau cel puţin cinci mănăstiri care aveau în beneficiul lor, pentru întreţinerea lor sate cu locuri de moară, prisăci, bălţi etc.