Creaţia compozitorilor din Republica Moldova în perioada postbelică refl ectă tendinţa şi interesul pentru experimentări cu sunetul, tehnica etc., pentru lărgirea spaţiului genuistic şi abordarea creativă a diferitor instrumente muzicale care aparţin atât domeniului muzicii academice cât şi populare. Printre asemenea instrumente este şi trompeta. Lucrările camerale pentru acest instrument ocupă un loc aparte în repertoriul trompetistic. În acest articol ne propunem să realizăm o analiză a pieselor Romanţă pentru trompetă şi pian de Oleg Negruţa şi Rondo de concert pentru trompetă şi pian de Arcadii Luxemburg, din punct de vedere al valorifi cării, utilizării mijloacelor tehnico-expresive ale trompetei, tratarea acestora în raport cu dramaturgia muzicală şi conţinutul ideatic.

The works of composers from the Republic of Moldova during the postwar period refl ect a tendency and interest in experimentation with sound and various techniques, in expanding the genre-space and in creatively approaching different musical instruments, which belong to both academic and folk music. Among such instruments is the trumpet. The chamber works for this instrument occupy a special place in the trumpet repertoire. We intend to make an analysis of the songs Romance for trumpet and piano by Oleg Negruta and concert Rondo for trumpet and piano by Arcadii Luxemburg, in reference to capitalizing on and using the technical-expressive means of the trumpet, as well as their treatment in relation to the musical dramaturgy and conceptual content.