Realizarea vocațională reprezintă o satisfacție, o ocupație preferată. Fapt prin care omul trăiește cu un scop propriu [3]. Vocația este o conștientizare a sensului vieții personale, care se transformă într-un scop practic. Vocația reprezintă unicitatea personală, la fel și propria responsabilitate. Vocația reprezintă o aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau ştiinţă, chemare, predispoziţie, pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. Deci ea este unealta cu ajutorul căreia putem construi o relație directă dintre interes și carieră, cât și faptul că putem direcționa persoana către o profesiune în dependență de aptitudinile acesteia. Vocația și talentul nu se egalează cu performanța înaltă. Ele oferă un avantaj, un punct de pornire în curs de desfășurare. Care nu sunt atât de utile fără cunoștințe de domeniu și motivație. Aptitudinile trebuie a fi antrenate pentru a fi utilizate [1]. În jur de o sută de diferite şi independente aptitudini, există alte sute de aptitudini care la rândul său sunt posibile şi probabile. Aceste talente reprezintă lucruri simple, cum ar fi tipul de memorizare, ci de procesare a informației, nivele de percepție. Ele reprezintă blocuri de construcție pentru căi mult mai complexe de operare. Ele operează într-un mod sistemic și reprezintă factori importanți a comportamentului și a performanțelor de termen lungCu timpul trecând prin pubertate, aptitudinile pot rămâne stabile, comparativ cu performanțele. Vocația fiecărei persoane poate fi conștiincios direcționată într-un canal constructiv. Astfel ele vor opera întotdeauna drept o forță continuă care nu va putea fi înlăturată [2].